Arhive etichetă:Poezie

Visul nevisat Privește-mă cu gândul tău cel bunÎn seara care stă  cuminteSă vreu să spun, să pot să spunCuvântul care nu te minte Și învelește-mă-n privirea ta seninăÎn toamna care stă să vinăÎn zumzetul de nuntă cântat de o albinăSă-nțelegi că nu am nici o vină Să adormi cu mine în fiecare noapteCa-ntr-o poveste deContinuă lectura „Ioana Nicolaescu”

Zidirea chipului de lut Am mai pus o cărămidă peste chipul meu de lut,Așezând-o în firidă pentru al inimii scut,Zboară anul ca o frunză ce se scutură grăbităPe când mica buburuză o face mai aurită. Petrec frunzele-n neștire cu speranța-n alte vieți,Chiar de-și ies cumva din fire aștepta-vor dimineți,Să zâmbească iar în soare cu nesațContinuă lectura „Ioan Avram”

CIOATA V-am spus și altă dată, copacii îmi vorbesc,îmi spun necazul lor cu voce tremuratădar de data asta am vrut și eu să aflucum dintr-un fag semeț a mai rămas o cioată.                                  *” Nu-s singură-n pădure, mi-a spus una din ele,nu suntem victima vreunui jaf barbar,avem aici, la gleznă, câte o mică marcă,e viza deContinuă lectura „Ion Sima Delagaleș”

Gândul înserării… Pe cărări necunoscute, coboară liniștea…Acea liniște dulce din pragul înserăriicând Lumina-ncet se frângeca o aripă de Îngersub povara tristeților noastre…Aș cuprinde Cerul cu mâinile amândouăși ți l-aș pune-n palme,dar divin, învăluit în albastrudar este atât de înalt!Pot doar să prefac amurgul în cântec,surâsul Lunii în vers de baladă,Stelele toate în nopți dantelate,sărut fărăContinuă lectura „Mira Mar”

Nu-ṭi cer Dă-mi din timpul tău o clipă,dă-mi din viața ta un strop,din iubire o fărâmăși-o petală de isop. Nu-ți cer luna de pe cer,nici eternitatea toată,doar să nu fii prea severcând iubirea-i vinovată. Nu-ți cer jurăminte-n vânt,nici promisiuni deșarte,doar să-ți lași gândul flămândsă mă caute în noapte. Eu te-aștept pe înseratsă mai scriem oContinuă lectura „Ana Aurelia Pîntea”

Din vol. Clandestin în Parnas Depărtare Tu să mă minți, iubito, cât încă mai e vremeSă frângem golul nopții ce ar putea pândiLa drumul mare, astăzi, se năruie poemeȘi molima uitării se poate răspândi. Să fii păcatul meu ce ți-a intrat sub pieleȘi pocăința albă cea de a doua ziAmfitrioana vie a jocului de iele;TăcerileContinuă lectura „Adrian Vasile Iftime”

ÎN NUME ÎȚI ESTE SCRIS… De-ai ști cum ochii mei se umplu de lumină,Când zorii-n ochii tăi cu dragoste se-nchină;De-ai ști cum inima îmi zboară peste zare,În brațe să cuprindă surâsul tău de floare. De-ai ști câtă iubire e-n inima de mamăȘi-n vis cum numele cu dragoste ți-l cheamă;De-ai ști cum te așază-n a viețiiContinuă lectura „Adnana Radu (Eugenia Spătaru)”

Mângâieri nepieritoare Multe flori zâmbind șăgalnic parcă stau la un taifas,Nu le bate vântul rece și nici gheața de pripas,Astăzi le e cald și bine, mâine poate vor vedea,Iar în noaptea care vine, ele-n somn te-or mângâia. Când soarele mijește ochii și lumina le atinge,Din tăcerea lor firavă, viața iarăși se încinge,Își deschid petalele, chiarContinuă lectura „Ioan Avram”

Rugă, uimire și cântec E limba română întinsul câmpiei pe care găsescCuvinte semănate de părinți, acum ele rodesc.E ruga, uimirea și cântecul mamei când mă îngânaÎn nopți nedormite; pe picioare obosite mă legăna. Câte ore, câte luni adunate-n trimestre și câți ani au trecutDe când profesorii au ars îndelung chirpicii de lut?Cuptor le-a fost pieptulContinuă lectura „Dumitru Vasile”

MĂ-NCHIN LA VOI, BUNICII MEI!.. Cobor, prin ani, la voi, acum,O, bunii mei cei buni și dulci.Alerg, în gând, pe-același drum,Spre casa voastră de atunci. Pe prispa-albastră de la drum,O prispă pentru mulți nepoți,Gust din dulceața de parfum,Ce-o răspândesc salcâmii toți. Deschid portița, tulburat,Pătrund în curtea cea de vis,Pășind spre nucul cel rotat-Un colțișor deContinuă lectura „Eudochia Sevastianov-Mândru”