Adrian Vasile Iftime

Sonetul urmelor Azi mi-au intrat cuvintele în oaseȘi nu mai pot pe doctor să-l așteptMă ține chiar aici,  la tine-n pieptIar depărtarea, timpul, n-o mai coase Poate așa e dat, poate-i nedreptSă șlefuiesc doar pietre prețioase.Din zilele, de amintire, roaseRenasc acum, eu primul tău adept. Îmi peticeste, hăul ce mă doare,Privirea ta. Deci n-am săContinuă lectura „Adrian Vasile Iftime”

Ion Sima Delagaleș

SUNTEM ÎNȘELAȚI Privești la gradele din termometruSă știi cum să te-mbraci mai adecvatOricât ai fi de precaut când ieși afarăConstați surprins că vremea te-a-nșelat. Te-nșeală vânzătorii-n magazineEști înșelat în piețe la orișice tarabăDacă ai vrea să știi cum mânuiesc cântarulTe poți trezi cu-o roșie în barbă. De vrei să-ți faci un împrumut la bancăCa să-țiContinuă lectura „Ion Sima Delagaleș”

Marioara Nedea

LA VORONEȚ Pe Voroneț coboar-adesea cerulȘi-și scutură albastrul în altare.Stejarii bruni îi leagănă misterulȘi sfinții  plâng  în fum de lumânare.La Voroneț vin renii în Ajun,Când în zăpezi se mai botează cerbiiȘi ard gutui în bradul de CrăciunȘi-n calendare crește firul ierbii. Pe Voroneț mai cade câte-o stea,Împrăștiind din trena ei, văpaie.Și vin păstorii-n staul săContinuă lectura „Marioara Nedea”

Costina Tănasă

Cartea – izvor de inspirație Dumnezeu a fost Cuvântul.Moise l-a scris într-o carte,Propovăduind din SfântulPână dincolo de moarte. Pentru mulți această carteLe-a fost crez și îndrumare.Au surprins prin scrisuri arte,Lăsând miez prin asumare. Însetați de adevăruri,Vrând să afle mersul vieții,Oamenii au topit văluri,Dând valoare frumuseții. Au creat mărgăritare,Cărți ce dăinuie de veacuri,Au dat lumii noiContinuă lectura „Costina Tănasă”

Madiana Domnita Lascu

A fost… Ce poate cântări mai multCa veşnicia unei clipe,Doar pulsul pot să-l mai ascultCând teama dă să se-nfiripe! Că nu mai e timp de pierdutDoar lutul îmi reaminteşte,Că toate au un începutŞi clipa nu se târguieşte! Din toate câte-au răsăritÎncep să socotesc apusuri…Cu fața-ntoarsă spre zenitSpre-al meu trecut, trimit impulsuri! A fost frumos, aContinuă lectura „Madiana Domnita Lascu”

Dumitru Vasile

Cina Te-a așteptat mulțimea cu speranță,Te-au împroșcat mai-marii cu noroi,În strâmbă judecată, o instanțăÎși fierbe argumente în puroi. Grădina Ghetsimani-i o tribunăÎn care Tu vorbești cu cei săraci,Cu cei umili, cu cei fără de vină,Cu cei pe care vrei să îi împaci. Tu, Doamne, ai venit în țară sfântă,Dar împărțită e, și dezbinată:Cei mulți  pentruContinuă lectura „Dumitru Vasile”

Petre Vatuiu

Pedeapsa Ispăşesc penitența desfătării de ieriȘi mă strânge pustiul nesfârșitului cer.Vântul șuieră-n ramuri dezgolite de ger,Timpul râde-n ecoul nemiloasei tăceri.Noaptea-și picură bezna în stropi reci și vioi,Siluete sinistre se preling în convoi,Ochii nu pot să vadă o scăpare, de goi,Pașii calcă-n sentința depărtării din noi.Tu te-ai dus răzvrătită, călărind nepăsări,Umbra ta prin fereastra micii meleContinuă lectura „Petre Vatuiu”

Georgeta Rada

TESTAMENT Eu am trăit în satul meu în carebătrânii încă mai purtau ițariși case albe mai aveau pridvoare,bisericile, mâini de iconari. Eu am trăit când murmura fântâna,când, încă, toți beau apă din ulcior,când mama era maica, nu bătrânași când bătrânii mai țineau sobor. Și o să trec cum au trecut părințiicu tot soborul satului laContinuă lectura „Georgeta Rada”

Silvana Toma

Caut, încăRătăcind printre lacrimi și șoapte,caut, încă, locul meu pe pământ…Poate-acolo, în zare, departe,poate-n clipa ce, tainic, despartedimineața de ultima noapte,poate-n zbor, poate-n ploi, poate-n vânt… Poate-n aripi căzute pe maluri,ce-și așteaptă sfârșitul în zori,poate-n raza răsfrântă de valuri,oglindind curcubeu peste nori,în câmpii ce se-ntind către dealuri,unduindu-și covoare de flori. Poate-n zâmbetul mamei ce-și strângeprimulContinuă lectura „Silvana Toma”

EUGEN DORCESCU

VINEREA MARE În Vinerea Mare,suntem singuri cuDomnul. Care știe că moare.Suntem singuri cu Domnul.Însuși Domnul ne-adună.Să murim împreună, să-nviemîmpreună.Mare-i taina aceasta!Lemnul Crucii-i străpungeuniversului coasta.Lemnul Crucii de raze șide sânge străluce –Universul întreg se zidește peCruce.Ochiul nostru, privind, se-nlumină șiplânge.Jertfa Domnului spală universulîn sânge.Jertfa Domnului spunefiecăruia-n partecă e mort, deși viu, înviinddoar prin moarte. (29.03.2002) (Din:Continuă lectura „EUGEN DORCESCU”