Arhive etichetă:Promovare

Ştim că eşti trist, Emine…Violetta Petre E luni din nou, Emine, ca într-o zi de vineri-A-mbătrânit norodul şi timpul ne presează.Copacii-şi strigă moartea printre lăstarii tineri,Doar luna ta cea plină în ceruri mai e trează. Priveşte-ne de-acolo, unde nu mor poeme-Le ai pe fruntea-ţi vie şi noi pe fruntea noastră.Auzi, cum teiu-ţi plânge şi ramulContinuă lectura „Violetta Petre”

La pioggia Osservo le nuvole,Ricamo di cielo.In un attimol’azzurro diventa grigio.Fulmini attraversanoil sottile ricamo.E piove.Piove sul mio volto cupo,piove sul mio corpo tremante.Sento le gocce scivolareverso la mia anima,lavare le sue sofferenze,le sue emozioni negative.Piove.Le gocce riempiono i miei passicancellano quel passato che mi pesa,aprono porte verso un futuro migliore.Piove.Sotto la pioggia scivola via ilContinuă lectura „Paul Andrei Rîpă”

ESENȚA DRAGOSTEI Doamne, ce este fericirea?L-am întrebat pe Dumnezeu.Iar El mi-a zis, zâmbind la mine:-Privește-n jur, copilul meu! Natura zilnic se trezeșteCând păsările cântă-n cor,Iar orice pom ce-nmugurește,Se pleacă către Creator. Mă-ntrebi ce este fericirea?E însăși viața ce-o trăiești.Când răspândești în jur iubirea,Atunci mai fericit tu ești. Dar dragostea ce este, Doamne?L-am întrebat pe Domnu-nContinuă lectura „Adriana Rușățeanu”

UCIDEREA CLIPEI de Marian Florentin Ursu * Ea mă aştepta acutpe marginea timpului,la capătul unei idei,strigătul meu în noapteîl căuta avid pe-al ei,gândurile noastrese întâlneau prea departe,undevala hotarul dintre viaţăşi moarte Eu îi auzeam aşteptareacând secundele se zdrobeaude pereţii clepsidreişi timpul se oprea parcăîn ghearele otrăvitoareale Hydrei Ţipătul nostru tăcea abisalpeste ape,încât uciderea clipeipărea nespusContinuă lectura „Marian Florentin Ursu”

Eu nu cutez Eu nu cutez să-ți scriu, Emine,Pân’ la luceferi nu ajung.Mi-s vorbele ținute-n jugCând geniul tău pogoară-n mine! Nici nu-ndrăznesc să te rostesc,Atingeri vii de „Floare-albastră”Lasă amprenta în fereastrăȘi sufletul mi-l înfloresc! Doar teiul pare că-mi surâdeNeliniștile-mi risipind.„La steaua” ce aș vrea să prindNu-mi ajung ceruri de secunde! Nici „Somnoroase păsărele”Nu pot treziContinuă lectura „Liliana Răcătău”

DIN PUSTIE      Trăiesc într-o leprozerie de cuvinteȘi  nu am cum să intru în cetateS-a terminat și leacul ce mă minteCă moartea este încă prea departe.           . Nu-mi vedeți chipul, mâinile diformeCe cară-n traistă doar vânări de vânt.Mărșăluiesc în sumbre uniformeLeproșii în cohorte spre Cuvânt. Am auzit că a venit Cuvântul,O  să-L aștept și eu  pe trecător,CăciContinuă lectura „Georgeta Rada”

Când ninge Se-aud abia-n surdină clopotele-n burg,A-ncărunțit pământul sub zăpezi astrale…E ora când rănite umbre, în amurg,Dantele fine, de mătase-şi cos pe poale. O albă linişte se cuibăreşte-n gând,Când ninge-n noapte cu fulgi leneşi, a visare…Când se coboară-n falduri, norii, rând pe rând,Iar pe la porți se strâng nămeții în fuioare. Se-aud tot în surdinăContinuă lectura „Violeta Andrei Stoicescu”

Îngăduință În noi au înnoptat tăcerile.Dorurile dor,se ascund în tineca o boală intrată în oaseodată cu ploaia.În fiecare zisimți mirosul jilav al mucegaiuluistrâns între dinți.Cuprins de păcat,alunecând spre desfătare,trupul greucade în cea mai ciudată neliniste.Gândul ucide tăcerea.Câtă durere o să ne sângerepână când cuvântul ne va tămădui?Depărtând slăbiciunea,ochii-si caută Ceruliar buzele graiul sfânt,căci Iubirea înseamnălepădareContinuă lectura „Mihaela Vaida”

Numai poezia! Străin și călător pe-acest pământDestul am încercat să schimb ceva…Am fost, voi fi și sunt ceea ce sunt,Prefer s-o spună poezia mea! Nu neg nimic, nu le afirm pe toate,Dar nici nu sunt creștin de mucava…Și când iubesc cu milă și dreptateVă sunt dator cu poezia mea! Trăim în lumea sfintelor păcate,Virtuțile nuContinuă lectura „Ștefan Olaru”

De ziua meaCamelia Stefan De ziua mea, doi ghioceiAu înflorit pe lângă tâmple,Am crezut că vor fi doar doiDar flori se-adunau multe. Se-adună astfel fire mii,Povara umerilor doare,Căci florile alb- argintiiNu se mai scutură în soare. Pasul cel ager și vioiNu mai aleargă pe cărare,Aș vrea să dau timpu’napoiSă-mi fie-n suflet, primăvară! Iar inima dinContinuă lectura „Camelia Ștefan”