
În așteptare fremătând
~Daniela Konovală~
Cad stele-n palma nerăbdării, cu foșnet printre vise dragi,
Privirea Lunii se așază peste obrajii-nfrigurați
Și-ți scriu răvaș din Căi Lactee pe orizonturi argintii
Să ne-ntâlnim, la ceasul florii printre petale sidefii.
Afară ninge, sarea crudă cristalizează în iubire,
Aștern scrisori de primăvară în drumul inimii spre tine
Și te alint cu dor de viață ascuns în bob de liliac…
Afară ninge fericire din gândul meu imaculat.
Revin din veacuri azi apuse în calea ta cu sfori de gând,
Îți înfloresc pe tâmple viața cu iasomie colindând,
Și te iubesc cu tot trecutul pastrat în pumni de busuioc,
Iubite, iarna mea te-alintă cu zurgălăi scăldați în foc!
Dintre omături adormite răsar în calea ta râzând
Lăstar sfințit la sânul ierbii, în așteptare fremătând.
Redactor, coordonator Florentina Savu
Redactor șef Camelia Boț


Suntem mereu „în aşteptare, fremătând” după versul minunat al Danielei Konovală.
ApreciazăApreciat de 1 persoană