Să-mi dăruiești oceanele uitării
Doina Moritz
În visul ce se leagănă pe gene,
Să-mi dăruiești oceanele uitării,
De aș putea, aș înota alene
Pe valul de argint al depărtării…
Acum, când pleoapa-mi se zbate sub sărut,
Eu cern prin apa rece și albastră
Tot dorul mare, cel fără de-nceput
Și fără de sfârșit, iubirea noastră…
Picură-mi suspinul de speranță plin,
În cugetul ce-și caută cărarea,
Să încep să beau din cupa mea de vin
Iubirea, dorul, focul sau uitarea…
E oare vântul ce-mi adie părul
Sau poate briza mărilor uitate?
Venita-i oare să mușcăm din mărul
Livezilor de floare scuturate?
Oceanul murmură-n valul călător,
Romanțele iubirilor pierdute,
Cocorii sufletului se-nalță-n zbor,
În ceruri cu iubiri neîncepute…
În visul meu o geană se alintă,
Pe creanga-mbobocită a iubirii,
Marama gândului o port cernită,
E umbra unui vis din legea firii…
17.01.2021Doina Moritz
Coordonator Oanca Aurelia
Grupul Zbor spre înălțimi
Redactor, coordonator Florentina Savu
Redactor șef Camelia Boț
Zbor spre înălțimi 