
Iartă-mă copilărie!
Și ninge iar, neîntrerupt și calm peste coline
Cu barba albă iarna peste tot se abate
A îmbătrănit pădurea în plete cristaline,
Manta de nea s-așază în crânguri și prin sate. Pe ulița din sat, s-au strâns iar mogâldețe,
Sculptând fulgul de nea în oameni de zăpadă,
De după gardul nins bătrânii dau binețe,
Croind în pânza albă pârtiile-n ogradă. În jos pe derdeluș o săniuță zburdă,
E atâta fericire în zborul ei, zglobie,
Îmbracă nostalgia o amintire crudă,
Te-ai dus pe derdelușuri, demult copilărie. Ne viscolește iarna prin tâmplele argintii,
Aripi de Peter Pan fug dincolo de zare,
Un fulg de nea pe-obraz trezește amintiri,
Iartă-mă copilărie! Că am vrut să fiu om mare.
Autor : VIO STERIAN. - 07-01-2021
Redactor, coordonator Florentina Savu
Redactor șef Camelia Boț

