Pustiu cosmic
Mai sus de zborul păsării albastre
nu mai există ceruri și nici ploi,
bântuie-un plâns de îngeri și strigoi
și viscole de galaxii și astre.
Acolo, Timpul nu-i al nimănui,
nici suverani nu-s peste continente,
culorile spectrale sunt absente
și sorii sunt cât floarea unui cui.
Enorme blocuri negre, de-ntuneric,
se-ntind în patru puncte cardinale,
de gheață-s sfinții de pe piedestale
și spațiul este,-ntotdeauna sferic.
O, Doamne, nu mă smulge din pământ
pentru-a mă da pustiului ceresc,
mă lasă,-n trupul lui, să încolțesc,
căci voi trăi ca tine, prin Cuvânt! 02.03.1987.
Drepturi de autor:
Ion Iancu Lefter.
Alt Christ
Cu veacu-n spate, suie tatăl meu,
a clipelor potecă gloduroasă
și ele, ca o lespede-l apasă,
dar, ca s-ajungă, vrea, la Dumnezeu.
Îi curg din oase boabe de sudoare
și înverzește ceru-n urma lui,
dar îi rămâne umbra în picioare
cum n-a rămas acee-a Christului.
Degeaba,-n jur, bat clopotele-n dungă
și-n toată lumea e alarmă mare,
el trece printre trăsnete și fiare
și, uneori, dă oile la strungă.
Și, Doamne, crucea-ți, cât a suduit-o,
și cum o car-acum ca pe-un odor,
de-atâtea lacrimi oasele mă dor,
întoarce-l înapoi, de poți, iubito ! 06.02.1987.
Drepturi de autor:
Ion Iancu Lefter.
Redactor șef Camelia Boț
Zbor spre înălțimi 