Locul trei,
Poezia
~Felicia Percec~
La ceas târziu de seară, când stelele răsar,
Cuvinte treze,-n minte, voi SCRIE-n VERSURI iar,
Ieșite să-mi înece al inimii VENIN,
Se prind de-al meu CONDEI și înspre mine, vin.
Se lasă mângâiate de a cernelei pană
Și ies timide, afară, RIMA să își aștearnă.
Pe-o foaie de hârtie, METAFORE se-adună
Din gândurile minții, durerea lor să-și SPUNĂ.
Sufletul e ȘOCAT, de câte stau ascunse
În labirintul lui, prin locuri nepătrunse.
Trăirile de-o viață, mocnind în jar nestins,
Renasc în dulci poeme, din focu-minții, aprins.
Emoții, sentimente, toate se-ncununează
În versuri ce nu pier, prin nemuriri valsează.
Din oameni, PLINI de har, se naște-o poezie,
Înc-o SUTĂ de ani de-or trece, ea e vie.
Redactor, coordonator Relu Popescu
Redactor șef Camelia Boț
Zbor spre înălțimi 