…povestea celor două stele, e o poveste-adevărată…
~Maria Poiană ~
Au fost odată două stele,
Pe un crâmpei de univers.
Cu ani lumină între ele
Dar, orbitând pe-același sens.
Gonind prin Calea lor Lactee
Cu ani lumină mii și mii
El, stea bărbat, ea, stea femeie
Nici nu visau a se-ntâlni.
Dar Zeul stelelor, știindu-i
Mocnind, de dor a se sfârși,
Le spuse într-o zi stelară:
,, Azi vă dezleg spre-a vă iubi!
Fiți dezlegate pe vecie!
Iar de iubirea vi-i curată,
Nimic din universul meu,
Nu va putea să vă despartă!”
Oooooo!…Cât de multă fericire
Pe astrele îndrăgostite,
Să-și poată duce spre-mplinire
A lor iubire nerostită!
Și câte mii de ani lumină
Îi despărți de-această clipă
Sperând mereu că o să vină
Pe-a universului aripă!
Și nici c-au mai avut hodină
Vreo rază să-și mai primenească.
Și cât ai spune an lumină,
Porniră să se întâlnească.
El, stea bărbat, ea, stea femeie,
Legați de-o rază-nchipuită
Dansau pe Calea lor Lactee
Cu praf de stele poleită.
Dar dintr-un alt fir de poveste,
O altă stea-i întinse-o rază.
Și-l prinse-n mrejele-i celeste
Ca într-o blestemată vrajă.
……………………………………..
Așa, plăpândă cum era
Confuză și pierdută-n hău,
Plângând, nefericita stea
Se abătu din drumul său.
Și hoinări așa, o vreme,
Prin universuri, suferindă,
Neîndrăznind de-atunci vreodată,
De altă rază să se prindă.
Și rămânând complet orfană,
De o iubire-adevărată,
În întunericul stelar…
Se stinse-ncet steluța fată.
……povestea celor două stele, e o poveste-adevărată.
m.a. 25. 04. 2020 Northampton
Redactor, coordonator Florentina Savu
Redactor șef Camelia Boț
Zbor spre înălțimi 