SĂRUTUL MORȚII
Georgeta Radu
Joacă-ți rolul păgân, la-mpliniri de soroc,
și-apoi mușcă din stei, când culegi nenoroc!
Sporul templului vinzi duhului necurat
și adormi viscolind în alcovul pătat
de străbuni păcătoși ce-au nuntit desfrânări,
cu tăciunii din iad aprinzând lumânări.
Mergi și dormi în ciulini, stinge – ți ochii cârpiți,
ce sticlesc, pofticioși, spre un pumn de arginți,
pretinzând că nu văd ce urechile-aud
și trădare aștern pentru verdele crud
izvorât în pustiu, dintr-un mugur sfințit
de un Cuget Divin, Trup de pâine și vin, c-un sărut, răstignit!
Ai vândut pe nimic Adevărul din Cer.
Acum, mințile-ți pierzi, toate visele-ți pier.
Moartea, ce, până ieri, îți părea crunt dușman,
azi ai vrea s-o-ntâlnești, simți că ți – ar fi balsam.
Doare crunt Duhul Sfânt și de el vrei să scapi,
înțelegi că, de-acum, pe Pământ nu încapi.
Plângi și urlă-n deșert, că – n grădină n-ai loc!
Doar cu moartea plătești moartea unui proroc.
Redactor, coordonator Relu Popescu
Redactor șef Camelia Boț
Zbor spre înălțimi 