Testamentul tinerei în pragul morții
autor Rotariu Dorel
(în memoria cumnatei mele)
Tu, Doamne ne dai viața drept darul cel mai scump,
Eu abia răsărit-am cum pot oare s-apun?…
Ca salcia stau frântă de boala ce nu iartă,
Cu ce greșit-am oare să-Ți bat degrabă-n poartă?
Ca ieri mijit-am ochii iar azi sunt fum în vânt,
Castele de iubire le surp înspre mormânt,
În ochii-mi verzi durerea culcușul și-a sădit,
Morfină-i rugăciunea căci nu m-am spovedit!
N-arăt chipul prea palid nici celor ce-am iubit,
Nu-i chinui căci destinu-mi oricum i-a doborât!…
Ca ieri, farmecul nopții-l furam până la zori,
Azi, îngerii tăi Doamne-i zăresc, în mâini cu flori!
Fă-mi lină despărțirea de al vieții freamăt,
Ia-mi Doamne și durerea să nu mai scap vreun geamăt!
Ca umbrele veghează toți care mă iubesc,
Aprinde-mi Tu lumina, să pot să Te găsesc!…
Din ochii ca migdala, lumina Tu o stinge,
Preia-mi și trupul firav cu viața ce se scurge,
Condu-l în zbor spre Tine, dă-i trup numai lumină,
Nu m-amăgi cu lumea și trupul cel din tină!…
Redactor, coordonator Relu Popescu
Redactor șef Camelia Boț
Zbor spre înălțimi 