Premiul intâi
Măicuța
~Rotariu Dorel~
Domoală e valea și-i molcom pârâul,
Cărări despletindu-l , animă tot SATUL,
Căsuțele-s albe, încinse de brâul,
Pridvoarelor puse spre poartă de-a latul.
În ele, rămas-au tot greul să ducă,
BIEȚI vârstnici scornind POVEȘTI la NEPOȚI,
C-afară nu-i vreme de COASĂ ori furcă,
Și stau părăsite, în șură-ntr-un colț.
-Vedeți o maicuță ce PLÂNGE-n pridvor?!…
-Nu TRECEȚI de dânsa ci dați-i binețe!…
Urâtul o stinge, căci crudu-i FECIOR
În lume plecat-a pe drumuri RĂZLEȚE!…
Măicuța, semn așteaptă-n divine CĂI,
Lumină s-aștearnă în negru-i pridvor,
Icoana doar știe cât plâns, ochii săi
Vărsat-a să-ntoarcă, pierdutu-i FECIOR!…
S-a stins tinerețea pe ulițe-n sate,
Lipsesc cosânzene și bravi feți frumoși,
Nu mai vor basme nepoții , ci lapte,
De tânără mamă și ochii-i duioși!
—————————
Redactor, coordonator Relu Popescu
Redactor șef Camelia Boț
Zbor spre înălțimi 