Locul doi:
Apus
~Ionuț Pande~
În cupa-i abisală ține marea
O ultimă zvâcnire dintr-un soare
Ce-a rătăcit înspre apus cărarea
Și pe un pat de spumă albă moare.
Și focuri, focuri se țes cu migală
Din val în val, pe coamele de sare,
Un pescăruș se-nvârte cu sfială,
PĂMÂNTURI căutând în DEPĂRTARE.
În gând o LICĂRIRE de beteală
MELANCOLIA-mi coase într-o doară,
Apusul peste foc toarnă cerneală
Și slovă după slovă-n mine zboară.
PĂTRUNZĂTOARE briză, peste mare,
RĂSCOAPTE zile înspre nopți îmbună,
Pe țărmuri adâncită în răcoare,
UITĂRII zace o ciudată lună
Cu plete răvășite peste ape;
TRĂIEȘTE,-mi spune, astă scurtă viață,
Nu ÎNDRĂZNI să SCHIMBI pe rime șchioape
Apusul ce te-ncântă și te nalță!
Redactor, coordonator Relu Popescu
Redactor șef Camelia Boț
Zbor spre înălțimi 