Locul întâi,
Sufletul meu
Anca Man
Îmbrățișez RĂSĂRITUL… SCÂNTEIAZĂ roua-n soare…
Simt LUMINA dimineții ca o dulce SĂRUTARE,
Iar sub VRAJA ei ascunsă, gândul meu RĂTĂCITOR,
Tot mai ADÂNC loc își face, în sufletul plin de dor.
Însă sufletul meu ZBOARĂ înspre zarea cea albastră,
Ca un VULTUR se rotește, ca o pasăre măiastră!
Nu mai vrea să fie sclavul amintirilor prea grele,
Vrea să trăiască din nou, să se-nalțe pân’ la stele!
Dintre NEGURI se desprinde, căutând clipa senină,
Ca de drag și de iubire, inima să-mi fie plină.
Deznădejdea de m-apasă și tristețea-n mine sapă,
Îmi alungă lacrima, izvorâtă de sub pleoapă.
Visurilor naște aripi și le înalță în eter,
Curcubeul îmi pictează pe al vieții mele cer,
Nopților le dă culoare, murmurând dorințe-aprinse,
Uitând că port ani pe umeri și că tâmplele mi-s ninse.
Îl întreb adeseori…,, Ce faci suflete cu mine? „
Numai în gând îmi răspunde…,, Atât vreau, să-ți fie bine!
În zborul meu spre înălțimi, căutând nemărginirea,
Am înțeles… doar în iubire, eu îmi voi găsi menirea!”
Redactor, coordonator Relu Popescu
Redactor șef Camelia Boț
Zbor spre înălțimi 