Dacă timpul ~Cristina Ghindar Greuruș~
Dacă timpu-ar înțelege cât ne e de prețios,
Ar înceta să mai alerge, să se piardă de prisos
Și ne-ar vindeca durerea cicatricilor rămase,
Ne-ar umbri cu mângâierea amintirilor frumoase.
Dacă timpul ne-ar lăsa să mai zăbovim o vreme,
Poate-n sufletele noastre n-ar mai fi atâtea semne.
N-ar rămâne chinuite, implorând o amânare…
Să pășească-n altă lume, acum nimeni nu-i în stare.
Dacă timpul ar avea o inimă, la fel ca noi,
Flori pe cale-ar semăna, nu tristețe și noroi,
Și ar răsări doar sori care să ne încălzească,
Pe cer nu ar fi doar nori, iar furtuni au să se-oprească.
Dacă timpu-ar învăța ce-i iubirea, ce-i durerea,
Să plece ar renunța, ne-ar aduce mângâierea,
Ne-ar lua frumos de mână și ne-ar arăta el zborul,
Soarele l-ar descifra și-ar goni, din față, norul.
Dacă timpul ne-ar iubi și ne-ar acorda clemență,
Din „plimbare” s-ar opri, n-ar opune rezistență.
Ne-ar lăsa pe noi să-l trecem, dup-a noastră trebuință,
Iar noi l-am îngenunchea, după propria voință.
Dacă timpul nu s-ar scurge precum fluviul înspre mare
Și de nu ne-ar mai supune zi de zi la vreo-ncercare,
Am fi tot mai tineri, toți, fără răni de toamne triste,
N-ar mai ninge peste noi și ierni n-au să mai existe.
Redactor, coordonator Relu Popescu
Redactor șef Camelia Boț
Zbor spre înălțimi 