UMBRA MEA
Umbra mea
nu mă mai recunoaște,
de aseară o caut
pe la poarta cetății
și împrejur,
o iederă peste ziduri
renaște,
desenând umbra turnului
în contur,
E atâta liniște
că nu se mai împarte
întregul adâncit în mister
atât de frumos
lumina răzbate
că soarele desenează
magnolii pe cer,
Se aprind stelele,
la capăt de lume
aștept pe o bancă
să ne vedem,
umbra mea nu mai poartă
vreun nume,
a rămas doar o umbră
de lemn,
Zăbovește prin hățișuri
de ceață,
noaptea vine peste ea
ca o piatră peste mormânt,
umbra mea,
cea plină de viață,
este doar o adiere de vânt…
Director editorial: Camelia Corina Boț
Zbor spre înălțimi 