Lia Teodora Ianto-fragment din roman, volumul IV.
- Mă iubești? Zi! El o prinde în brațe și o zguduie ușor pierzându-și lacrimile din ochii cei verzi și adânci. Atunci nu fi egoistă! Zi, mă iubești? Nu muri, trăiește pentru mine! Zi! Mă iubești? Bărbatul își pierde puțin cumpătul, corpul începând să-i ardă.
- Mi-e frică… de oameni.
- Dar eu sunt bărbat, sunt om. Ți-e frică de mine?
Ea privește în dreapta, peste umărul lui, refuzând contactul vizual. - Tu nu ești bărbat. Adică… nu… Oh! Ador să fac dragoste cu tine. Mă faci să uit cine am fost înainte să fiu… Doamne, câte roluri am jucat până la tine! Ador clipele în care îmi furi toate amintirile, simt parcă nu a fost nimeni înaintea ta și mi-e atât de bine. Lângă tine uit că mă doare… totul și mă umplu de visele tale… Și… și e atât de… bine…
Femeia își așează capul pe inima lui și începe să tremure de frig. Mâinile îi erau reci, ochii plini de lacrimi scurse și buzele umflate. Zâmbetul era acolo, ca o perdea albă, transparentă, ca o mască ce voia să ascundă durerea de ochii lui. - Deci?
Ea îl privește, dar privește în gol. Știa că totul e provizoriu. Nimic nu ține o veșnicie, nici durerea, și nici viața. - Nu, tu nu ești un bărbat. Își coboară ușor privirea către buzele lui zâmbind timid. Tu… ești parte din mine. Cunoști fiecare colțișor din mintea mea, din trupul meu, durerea… Dar acum e vorba despre mine, despre mine, acel eu cu mine.
- Și nu îți pasă că eu sufăr?
Într-o zi… cândva inima ei a fost plină. A avut curaj, putere să primească omul autentic în inima ei, în toată existența ei. Și atunci acel om a devenit totul pentru ea, tot ce nu a avut, tot ce nu a fost în această viață până la el. Dar, pentru că toate lucrurile frumoase au și o umbră, într-o zi acest tot i-a transformat viața într-un gol continuu, un tunel gri, răcoros, cu miros de singurătate nemărginită. În capăt se vedea lumina dar el era atât de lung, adânc și greu încât fiecare secundă părea o eternitate de durere, singurătate și neputință de a ieși din el.
Omul care azi o privește cu ochiul din inima să, se ruga mereu pentru această femeie, deoarece ea însemna totul pentru el. Și într-un fel se confirmă teoria „ceea ce dai aia primești” dar nu știi niciodată de unde, când și cu ce măsură.
Au trecut 2 ani și jumătate și încă doare senzația că ești într-un tunel și cazi în gol în interiorul tău, de unde nimeni nu te poate salva, nu te poate scoate, iar dacă cineva te înțelege tot nu te poate ajuta pentru că durerea e atât de adâncă încât nu îți mai pasă nici ție că te doare. - Părinte, roagă-te pentru sufletul meu!
Maia s-a gândit să le facă jocul, acum când avea 3 nume pe tavă, trădătorul se dădu de gol în fața tuturor a spus cine îi sabota pe la spate ca ei să nu poată înainta cu nici un proiect. Relația cu Michael a adus ceva bătaie de cap dar nici nu și-a pus problema că ea nu se va descurca cu bârfele celor trecuți de 70 de ani. - M-am decis să le fac jocul. Mă retrag de bunăvoie și nesilită de nimeni. Sunt curioasă, vreau să văd cât și până unde pot să ducă acești oameni trecuți cu mult de 70. Una e pe cale de pensionare, unul m-a șantajat sexual și cealaltă e aproape de 80. Până unde pot s-o ducă așa?
- Au pariat că te vei întoarce la Liviu și te vei răzbuna pe ei, pe toți.
- Liviu… Liviu… Nici acum nu au înțeles că durerea mea se numește Michael.
- Vor funcții, glorie, totul fără muncă. Fizic.
- Să li se dea ce vor. Să vedem până unde pot să ducă acest război cu propriul lor destin. Pentru că noi nu pierdem niciodată, avem ani în față, putere și dorință de muncă. Ei pierd timpul, sănătatea, bucuria, fericirea, pacea sufletească. Și restu… oameni, prietenii, mda…
- Toți se lămuresc încet de ei. Adevărul iese la suprafață. Mai devreme sau mai tarziu… Au trecut deja câțiva ani de atunci.
- Întotdeauna. Toți plătim. Pentru ceea ce facem fiecare cu viața noastră.
- Să plătească cu moneda cu care au dat în noi!
- Îmi ușurez munca, nu e treaba mea, Dumnezeu să le răsplătească fiecăruia după faptele sale. Amin.
(Fragment de roman, volumul IV (continuare)
Redactor: Florentina Savu
Director editorial: Camelia Corina Boț
Zbor spre înălțimi 