LACRIMI ŞI PERFUZII
Am oprit pendula morţii, am închis-o-ntr-un sertar.
Răguşesc cocoşii-n pliscuri,nu mai strigă cucurigu!
Tac şi eu cum tace roca mângâiată de pietrar,
Iar când ţip de fericire, crapă-n patru colţuri, frigu’ .
Iarna umblă iar pe sănii, vine să inspire ger.
Îmi împlântă lancea rece în tăcerile de lut.
Vântul măzgăleşte nuduri pe opaiţul din cer
Şi la margine de suflet, fug cerboaicele din rut.
Se dilată-n vena minţii sângele donat ideii.
Versuri ludice, opace, fără omoplaţi şi rimă.
M-am născut dintr-o eroare când păşteau pe boltă mieii
Zile ipohondre, fade şi-au ascuns această crimă
Fluturii-n veştminte albe, cu aripi de îngeri trişti.
Şi-am simţit în mine arcul, slobozindu-şi o săgeată.
Am rămas cu-amprenta fricii şi-a minunii că exişti
Undeva în atriul verii, recompus dintr-o erată.
Într-un ochi de primăvară când caişii-şi dezveleau
Sfârcuri roze sub cămaşa ninsă, ruptă de nerozi,
Rătăceam desculţă-n spinii de măceş ce mă dureau
În copita nenăscut-a mânzului cu patru cozi.
Uneori mi-e glezna tristă, şchiopătez pe o planetă
Şi pictez surâsuri false , dezbrăcate de iluzii.
Nu mai flutur fanioane dintr-o dâră de cometă.
Şi rămân un semn de carte printre lacrimi şi perfuzii.
Redactor șef: Ionuț Pande
Director editorial: Camelia Corina Boț
Zbor spre înălțimi 