Bogdan Florin Boitan

Dixit (𝑃𝑜𝑒𝑧𝑖𝑒 𝑖𝑛𝑠𝑝𝑖𝑟𝑎𝑡𝑎̆ 𝑑𝑢𝑝𝑎̆ 𝑠𝑐𝑒𝑛𝑎 𝑑𝑖𝑛 𝑐𝑎𝑝𝑖𝑡𝑜𝑙𝑢𝑙 𝑉 “𝑀𝑎𝑟𝑒𝑙𝑒 𝐼𝑛𝑐ℎ𝑖𝑧𝑖𝑡𝑜𝑟” 𝑑𝑖𝑛 𝐹𝑟𝑎𝑡̦𝑖𝑖 𝐾𝑎𝑟𝑎𝑚𝑎𝑧𝑜𝑣 – 𝐹.𝑀. 𝐷𝑜𝑠𝑡𝑜𝑖𝑒𝑣𝑠𝑘𝑖) A coborât din nou la ei, în toiul zarvei,Să le aline suferința celor mulți,Strălucitor, la fel ca ieri, sub cerul slavei,Îi miluia pe suferinzi și pe desculți. Întreg orașul l-a primit cu veselie,Țineau în mâini bogate ramuri de finic,ÎnContinuă lectura „Bogdan Florin Boitan”

Mărioara Nedea

LACRIMI ŞI PERFUZII Am oprit pendula morţii, am închis-o-ntr-un sertar.Răguşesc cocoşii-n pliscuri,nu mai strigă cucurigu!Tac şi eu cum tace roca mângâiată de pietrar,Iar când ţip de fericire, crapă-n patru colţuri, frigu’ .Iarna umblă iar pe sănii, vine să inspire ger.Îmi împlântă lancea rece în tăcerile de lut.Vântul măzgăleşte nuduri pe opaiţul din cerŞi la margineContinuă lectura „Mărioara Nedea”

Viorica Flororiu

EU, INIMA ȘI SUFLETU Inimă, mult ai suportatChinul și-amărăciunea,De câte ori tu ai iertatTrădarea și minciuna? De câte ori te-ai oferitMărinimoasă-ndată?Și-apoi, tristă ai suferit,Ruptă-n bucăți, trădată. De câte ori suflete dragO să-mi coși inimioara?Când, din lacrimi, am făcut lacMereu, mi-ai pansat rana. De câte ori, tu mi-ai cusutInima-ndurerată?De câte ori, tu m-ai văzutCu ea, însângerată?Continuă lectura „Viorica Flororiu”

Daniela Konovală

Candele Cât în pieptu-mi mai zvâcnește inima acestui lut,Cât pe buze mai port rouă nu cuvinte de-împrumut,Cât privirea mea cuprinde nestemate la zenitTe aștept, mai port speranța ca pe-o ramură de mirt. Trupu-acesta-n care-adastă sufletu-mi ne ostoitÎnsetat e de iubire, de atingeri fără rit,Obosit de-atâta zarvă găzduită-ntr-un inel,Te aștept pe drum de lună să pășimContinuă lectura „Daniela Konovală”