Cerule cu-alai de stele
Cerule cu-alai de stele și luceferi ce se sting,
Unde-s norii de-altă dată să-i mai văd și azi cum ning?
Să-i mai văd cum cern prin sita iernilor de mai demult…
Glasul mamei când doinește, iar si iar să îl ascult.
Vântule cu frunze-n plete si cu puf de păpădii,
Nu-mi lăsa atâtea doruri pe la geamul meu când vii.
Că eu îl deschid. Iar ele nepoftite-mi intră-n casă.
Stau cât stau, si-apoi când pleacă doar prăpăd în urmă lasă.
Dar nu-i geamul de la casă. Că acela-i cu zăbrele.
Neînchis si fără lacăt, e geamul inimii mele
Am să merg la târg să cumpăr un foraib, sau poate două
Să-nchid geamul dragei mele inimi, când afară plouă.
Sau când bate câte-un vifor care-aduce doruri grele.
Nici un dor să nu-i mai lase răni adânci inimii mele.
Că e toată numai petec frănjurit de doruri multe.
Fiindcă n-a vrut niciodată glasul minții să-l asculte.
Cerule cu lună plină si frumos alai de stele,
Scânteiază și-astă noapte la fereastra maicei mele.
Și-i mai spune printre multe alte vorbe de alin,
Să m-aștepte-n poarta casei negreșit, că am să vin.
m.a. 3.03. 2021 Northampton
autor Maria Poiana
coordonator Flori Cristea
grup Zbor spre Înălțimi
Redactor, coordonator Florentina Savu
Redactor șef Camelia Boț
