Concurs, Pe urmele lui Eminescu

Avem clasament, avem rezultate minunate, avem POEZIE!
Înainte de toate, mii de mulțumiri tuturor pentru participare!
Așadar, clasamentul este următorul (din nou cu câte doi câștigători pe același loc pentru că, din fericire, în marea lor majoritate, creațiile dumneavoastră au fost foarte bune):

Vinovați de blasfemie…premiul întâi
       ~Doina Botusan~

Stăm cu mâinile întinse, cu lacrimi în ochi neplânse, cerșim norilor lumină,
Peregrini spre nicăieri, între un mâine și un ieri, copaci fără rădăcină,
Zăvorâți in cochilii, melci târându-ne-n chilii, toate ce ne sunt ne dor,
Orbiți de ceață și fum, siderați ne uităm cum, „A noastre visuri cad pe rând și mor”.

Timpul le-a-nșirat pe ață, pe tarabe într-o piață, să le vândă pe-un creițar,
Stau expuse-n galantare, cântărind cât pe cântare două fire de mărar.
Le privesc cu jind nebunii, răsucite-n jurul lunii, ca mătasea pe mosor,
Depănate-ntr-un ceaslov, brodate cu roz și mov pe retina unui nor.

Le-am urcat pe catalige, să nu le poată atinge vânătorii de iluzii,
Dar deși atât de sus, le-au vânat și ni le-au dus pe o mare de confuzii.
Am gustat din plin delirul, îmbătați de elixirul din potirele prea pline,
Cu tristeti bătute-n cuie, de o ursitoare șuie care-a compromis destine.

Ne-au fost pure fantezii, veșnicite-n poezii de poeți prea rupți de viață,
Le-am crezut a fi mărețe, dar au avut două fețe una caldă alta gheață.
Născute de-un zeu păgân, hrănit de muze la sân, să fie o veșnicie,
Icoană la cei blazați și la moarte  condamnați, vinovați de blasfemie.

Când ai un vis….
    ~Anca Man ~

,, A noastre visuri cad pe rând și mor „
Când li se frâng aripile în zbor,
Dar la pământ nu stau îngenuncheate,
Noi aripi li se nasc spre libertate.

Când ai un vis dă-i drumul… o să vezi,
În tine tot mai tare te încrezi,
Căci visului dacă îi crești aripă
Se-naltă-n zbor, cu fiecare clipă.

Fă-ți din voință lege… nu încerca
Pe nimeni și nimic a judeca,
Speranță s-ai în suflet și iubire
Să nu știi ce e o dezamăgire.

Ca visul să nu-ți fie în zadar
Să lași un semn în urma ta, măcar…
Încrederea în tine s-o pastrez

Renunțare…premiul doi
      ~Cristina Tunsoiu ~

Când am simțit că suntem un întreg,
Ș-am început să cred în propriul zbor
Pierdut prin înălțimi, nu înțeleg…
,,A noastre visuri cad pe rând și mor”!

Stau suspendat între pământ și cer,
Doar un cuvânt mă poate azi salva…
Pot să renasc sau pot oricând să pier,
Într-un abis creat de cineva!

Mă legăn chiar de firul nevăzut,
Ce ne unește dincolo de nori…
Mai poate exista alt început?
Sau poate și răspunsul îl ignori?

Un muribund pierdut în adâncimi,
Sau aruncat de val pe malul mării…
Cu inima-mpărțită în zecimi,
Tu m-ai adus pe culmea disperării!

De voi renaște singur în pustiu,
Clădit doar din nisipuri și din spumă…
Te voi iubi? Acum eu nu mai stiu,
A noastre visuri voi lăsa în urmă!

Redactor, coordonator Ana Văcărașu

Redactor șef Camelia Boț

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat: