Concurs, Pe urmele lui Eminescu

Blestem ~premiul trei
    ~Emilia-Paula Zagavei~

Călătorind cuminte printre tristeți apuse
Și meditând absentă la vorbele nespuse
„Văd cerul lan albastru sădit cu grâu de stele”,
Mireasma amintirii plutind printre pastele.

Azi când a mea iubire a fost abandonată,
Când timpul își topește ceara înverșunată,
Când visul mai mijește alintând dureri de foc,
Te caut dar prezența ți-ai scris-o în străin joc.

„A pus în tine Domnul nemargini de gândire”,
A împletit din lacrimi cununi de fericire,
Mi te-a săpat în suflet blestem de decădere
Rană ascunsă-n umbra lăsată-n priveghere.

Tăceri gălăgioase le-a primenit pe gene,
Cuvinte înghețate prin amintiri perene
Le-a botezat cu doruri plămădind în artere
Poem uscat de lacrimi ce nu au grațiere.

Femeie adorată~premiul trei
    ~Anca Man ~

,, Departe sunt de tine și singur lângă foc,,
Dar nu mai plâng viața-mi lipsită de noroc,
Căci în apusul vieții mi-e dat să te-ntâlnesc
Femeie adorată, cu chipul îngeresc.

Mă-ntreb… de ce mi-aduci atâta fericire
Mie, suflet pustiu de dor și de iubire…
Eu n-am știut vreodată cum e să fii iubit
Până în clipa-n care, în zi te-am întâlnit.

Minunea mea cerească cu ochi de peruzea,
În părul tău de aur ai scânteieri de stea,
De te privesc, cuvinte nu mai am să îți spun
Că în zâmbetu-ți suav, mă pierd și mă adun.

Mi-ai răsărit în drum cu inima curată,
Cu brațe-ntinse vii, cu dragostea ta toată…
Acum că ești cu mine la pieptul meu te strâng,
,, În ochii fericirii mă uit pierdut și plâng.,,

În noaptea vieții mele am vrut să am o stea,
Să îi simt strălucirea, să fie doar a mea,
De  piere-n noapte cerul poleit cu stele…
Tu strălucești mereu, pe cerul vieții mele!

DIN VALUL TIMPULUI, TE-AȘTEPT SĂ VII~al patrulea premiu
    ~Floroiu Viorica~

,, În ochii fericirii mă uit pierdut și plâng”
Că parcă mi-au zburat visele toate în vânt,
Caut să le adun, pe portativ le pun,
Un cântec de iubire pe note să-ți compun.

Luna blândă ți-o port, soarele de pe cer
De-mi dai o sărutare, nu am ce să-ți mai cer,
Sub privirea ta calmă m-aș ridica în zbor
Cu aripi de iubire, te-aș invita pe-un nor.

Să ne uităm în noapte cum ninge ca în basme
Uitând singurătatea și râzând de fantasme.
Să privim amândoi, luna cum strălucește,
Să ascultăm cum focul, în sobă-ncet trosnește.

Sete mi-e de tine, gura mi-e veșnic arsă
Dorința mi este mare, nu știu dacă-ți mai pasă,
Bate vântul în gânduri, dar nu am ce să fac
Ninsoarea inimii, mă îndeamnă să tac.

-Da cum să tac iubite, când mă iubeai cântând,
Cu adieri de șoapte, cu mângâieri de vânt,
Cu marea ca smaraldul, cu pescăruși-n zbor,
Cu stelele din cer, care cad de-al meu dor?

Inima mă îndeamnă să te aștept la noapte
Să vii în Carul Mare, la mine cu dulci șoapte,
Poarta e încuiată, cheia e unde știi,
Din valul timpului te-aştept ca să revii.

Mugurii iubirii~al patrulea premiu
      ~ Felicia Percec ~

„Azi când a mea iubire e-atâta de curată”,
Ridic mâna speranței spre cerul meu din gând
Și-nalț rugă fierbinte cu inima-mpăcată,
„În ochii fericirii mă uit pierdut și plâng”.

Nu-mi este cu putință de-a crede în minune,
Ea îmi inundă viața și o sorb cu nesaț,
E-un vis ce îl trăiesc, o stea ce nu apune…
Sclipire-i dă iubirii iar fricii-i pune laț.

Cu tine-mi înving teama iar visurile-mi zboară
Spre mugurii iubirii ce astăzi s-au deschis,
Cu flacăra credinței, să nu-i lăsăm să moară,
Să ne-nflorească-n inimi miracolul atins!

Scânteia visului frumos~al cincilea premiu
        ~Coca Mahalu~

,,Departe sunt de tine și singur lângă foc”
Iar sufletul îmi plânge că n-am avut noroc,
Mi-e sufletul sărac și buzunarul gol
Mă doare amintirea, doru’-a lăsat pârjol.

Te caut cu privirea prin sumbra încăpere
Lumina lumânării te-ascunde prin unghere,
Cu mâna îți cuprind iluzia făpturii
Ce se destramă parcă în aburii cäldurii.

Tu suflete pereche, pe unde înnoptezi
Și-n gândul cui un templu al iubirii sculptezi?
Căci te-ai pierdut în noaptea cea plină de păcate
Și inima rănită, te cheamă printre șoapte

Să îi sădești din rouă un sentiment curat
Pe-aripi de fericire, eu să mă las purtat
Spre mândru ideal născut din praf de stele
Dragostea ce nu piere, minunea vieții mele.
…………………………………………………………………..
Din sobă o scânteie tresare și răsună
Reîntregind în grabă a focului cunună
Eu mă trezesc din visul frumos și în tăcere
O lacrimă îi șterge blânda sa adiere
Lăsând urme pe tâmple cu ninsori efemere
Și rătăciri de-o clipă, în gând prizoniere.

Volbură de ape~al cincilea premiu
    ~Cristina Tunsoiu ~

,,Departe sunt de tine și singur lângă foc”
Iar iarna de afară îmi pare azi străină,
Doar flăcări jucăușe, parcă-mi urau noroc…
Și nu aveam curajul să-mi recunosc vreo vină!

În liniștea lăsată după plecarea ta,
A inimii bătaie părea încremenită…
Cafeaua se răcise, nimic nu mai conta,
Când dintr-o simplă vorbă tu te-ai simțit rănită!

Aș fi putut opri cumva a ta plecare,
Dar mă simțeam penibil, absent sau chiar nătâng…
Sunt pregătit iubito să facem o schimbare,
,,În ochii fericirii mă uit pierdut și plâng”!

Tu te-ai întors timidă,  lipsită de reproș…
Iar eu în adorare te-am sărutat pe pleoape,
Apoi precum Ulise care-i era strămoș,
Îmi revenea iubirea din volbură de ape!

Nemărginire~mențiune
      ~Nela Boca ~

„A pus în tine Domnul nemargini de gândire”
Să zbori printre cuvinte, să le dai împlinire!
Luceafăr ce străluce stingher pe bolta albastră
Urcând în nemurire, prea sfântă limba noastră!

Azi versul îți e cântec, rostit sfios și blând
De suflete ce simt lumina- ți în adânc!
Și necuprins e dorul ce ai lăsat pecete
În versurile tale, mărețe, înțelepte!

Răsari din nou, Luceafăr, sfidând nemărginire
Croiește vise albastre și dă-le nemurire!
Deschide calea stelei, mai fă înc-un popas
Dă strălucire vie, cuvintelor dă glas!

La margine de lume, croiește iar albastru,
Doar tu ne mângâi vise, Luceafărule astru!

Din care stea? ~mențiune
    ~Iuliana Cozma~

Eu n-am știut că-n viața pământeană
Sunt îngeri cu aripi strălucitoare
Și dintre stele luna diafană,
Prin gândul meu ție-ti făcea cărare!

Din care stea ai luat lumina uimitoare?
Ce îmi pătrunde în adâncul gând
Prin care treci ca o rază de soare,
Și simt deodată sufletul zburând!

Și-n zborul cald tresare-atâta dor
Mă-ndrept spre dulcea ta nemărginire,
Cu adieri de vis în mintea-ți mă strecor
,,A pus în tine Domnul nemargini de gândire!”

Redactor, coordonator Ana Văcărașu

Redactor șef Camelia Boț

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat: