Concurs, Pe urmele lui Eminescu

O altă etapă s-a încheiat, în cele ce urmează, vă prezint clasamentul câștigătorilor din această săptămână a concursului dedicat lui EMINESCU, nu înainte de a menționa că este o evaluare pe criterii de calitate dar și de respectare a regulilor concursului.
Așadar, topul  5 al câștigătorilor este următorul:

FACEREA LUMII
   ~ Vio Sterian ~premiul întâi

     ,,Un om se naște – un înger o stea din cer aprinde”,
Duh divin se înfiripează în nuielele din lut,
Se-adună veșnicia peste noaptea Lunii blânde,
Sfânt, în palma Lui divină, iz de viață s-a născut.

    Cerul, bolta își deschide, luminând răscruci de vânturi,
Dintr-un colț de Univers, soarele-îmbracă eternul,
Tremură tăcut pământul, ape clocotesc în vaduri,
La un semn puteri divine, luminează tot Edenul.

    Pe colinele Golgotei, crucea scrijelează lutul,
Râde sub mustăți Baraba, troglodiți în juriul mare,
Jertfa sufletelor dragi, sângeră tăcut pământul,
Lacrima invocă cerul, într-o rugă de iertare.

    Turme-n nopți orbecăiesc, în tribut jertfind păstorul,
Mărul prohibit de zei, zumzăie-n coadă de șarpe,
Tună-n munte valul marii, dintr-o mână Creatorul,
Sângerează în flori Edenul, focul vorbelor deșarte.

    Nestingheră în văzul lumii rupe umerii, căința,
La răscrucile de drumuri, râde hâd, nehotărârea,
Vârcolaci, cu limbi de foc, în cenușă ascund credința,
Mistuie iertarea-n flăcări și în păcate omenirea.

     Strânge-n piept povara lumii, Fiul ei, dumnezeiesc,
Stigma cuielor din palme, își invocă în rugă faptul,
În altar dogma iertării, arde-n piept mir părintesc,
Din iubire, Dumnezeu iartă Lumii tot păcatul.

   
 Ecou de poezie
  ~ Violeta Andrei  Stoicescu~ premiul doi

„Pe valurile vremii, ca boabele de spume”
Ce se topesc în mare, la margine de lume,
Plutesc uşor acorduri în zorii dimineții
În vers de poezie ce-au scris cândva poeții.

Se-aude-n depărtare un vaiet de vioară,
Aceeaşi melodie a nu ştiu câta oară…
Şi-aş mai rămâne-o clipă s-ascult cum plânge vântul,
Când lacrima-mi trădează cu-o tresărire gândul.

M-aş aşeza pe bancă, sub teiul de-altădată,
Cănd luna plimbă raze prin noaptea-ntunecată
Să desluşesc misterul Luceafărului rece
La ceas de înserare, când ziua dă să plece.

S-a înnoptat în suflet, s-a rătăcit lumina,
Şi peste amintire se-aşterne-ncet rugina,
Mai zăbovesc o clipă în asfințitul vieții,
S-ascult ecou de slovă ce ne-au lăsat poeții.

Redactor, coordonator Ana Văcărașu

Redactor șef Camelia Boț

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat: