Concurs, Pe urmele lui Eminescu

Cer nesfârşit
      ~Cristina Ghindar Greuruș~ al patrulea premiu

„Ceru-ntinde sus senina-i pînzãrie de azur”,
Luna stã ca-mpãrãteasa cu mii stele-aprinse-n jur,
Norii au plecat, se pare,-n destinaţii neştiute,
Vântul a-ncercat zadarnic, pe-nserat, sã-i mai ajute.

Se-nnopteazã peste lume, sunt doar stelele pe cer,
Luna-ncearcã sã le-adune în periplu-i efemer.
E stãpânã peste noapte, e stãpânã-n univers
Şi peste condeiul care încropeşte-acum un vers.

Este linişte. Misterul ce pluteşte nepãtruns
Nu a-nspãimântat pe nimeni, nimãnui nu i-a ajuns.
Lumea azi, mai temerarã, tot încearcã-a descifra
Cum luna poate s-aparã şi sã plece când vrea ea.

Încã mai sunt ipoteze şi scenarii, socoteli,
Încã mai e loc de zvonuri, de-ntrebãri şi de-ndoieli.
Ne-ndreptãm cu paşii siguri spre firescul adevãr,
Cerul încã-şi mai atârnã ploi de stele-aprinse-n pãr.

Un om se naște
      ~ Mihaela Moisescu ~ al patrulea premiu

„Un om se naște — un înger o stea din cer aprinde”
Să dea de veste lumilor că mâna sfântă se întinde
Și lasă un suflet curat la margine de eternitate,
Suflând cu vis iluminat în noi și în umanitate.

Se-aprind și inimile pure să cânte cu afecțiune,
În jurul zilei vin să jure că cerul a făcut minune
Și a-mbrăcat iubirea nudă în zâmbete cuminți și dulci,
Steluțe mici și vii se-adună în ochii unor veșnici prunci.

Și zboară îngerii perechi lăsând iubirea testament
Pe aripile lor străvechi își tatuează sentiment
Și râde soarele cu raze și ne zâmbește timpul clipe,
Prefacem lacrimi în topaze, lăsăm amor să se-nfiripe.

Renasc în noi mici fericiri, aducătoare de credință,
Clădim în gânduri mănăstiri și ne mai punem o dorință,
Întindem mâinile spre mâine cu toate viețile primite
Se naște-un prunc ca să aline sufletele înrudite.

NE NAȘTEM PENTRU RAI
    ~Andreea Pîrlea~al patrulea premiu

,,Un om se naște – un înger o stea din cer aprinde”
și de sclipirea sa, viața de Rai i-o prinde.
Un chip surâzător e îngerul în zborul stelar
prinzând din eternitate sclipirea iubirii-n dar.

Lumina care veghează al sufletului zbor
e slăvită de serafimi și e cântată-n cor.
Întind brațele copacului spre steaua crescândă
în ochii ce prind privirea îngerului, blândă.

Când marea își întinde albastra-i pânza către cer,
se arată-n taină mândrul și blândul cavaler

Redactor, coordonator Ana Văcărașu

Redactor șef Camelia Boț

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat: