Concurs, poezia zilei, grup Zbor spre înălțimi

Caier de lumină

Cristina Tunsoiu

Primește-mă la tine căsuța mea bătrână,
Deschide-mi ușa veche, spune-mi o vorbă bună
Înalță-mă pe scara ce mă ducea în pod,
Care-mi pastra în taină, al toamnei mele rod.

Aprinde focul în vatra ce plânge după mine,
Poftește-mă la masă, promite-mi că ți-e bine!
Deschide larg fereastra, fă loc să intre-n casă,
Bătrânii mei sărmanii, că-s obosiți de coasă!

Pot să-ți mai simt căldura, mirosul de altădată,
Și imi lipsești întruna, durerea mă îmbată!
În ochii minții mele tu ai rămas la fel,
Mă băntuie regrete, te-ai micșorat nițel!

Prin tine suflă vântul, ai crăpături adânci,
Și tremură pământul de ale maicii rugi…
În mine țipă dorul și plânge neputința,
Așa de crudă-i soarta? Așa de rea voința?

Dar liniștea ce-mi dai, n-o regăsesc niciunde,
Minunile de umbre mă mângâie pe frunte…
Cu mâini bătătorite și ochii parcă verzi,
De ce scârțâie ușa? Umbră de ce oftezi?

Mai vrei un strop de apă? E rece precum gheața,
Să nu fii supărată, așa de aspră-i viața!
Pe prispa părăsită…. continuă să toarcă,
Un caier de lumină, atins de promoroacă!

Redactor, coordonator Florentina Savu

Redactor șef Camelia Boț

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat: