Şi ţie-ţi datorez – SONET –
de Anatol Covalli
Că sunt ce sunt şi ţie-ţi datorez
căci te-am simţit necontenit aproape.
În tot ce-am împlinit tu ai fost miez,
cu tine am sărit peste etape.
*
Pot spune că-n al vieţii mele crez
mi-ai fost pământul fără de hârtoape,
că tu m-ai învăţat să ancorez,
dar şi să mă avânt pe-ntinse ape.
*
Şi azi, când în trisețe mai visez,
prezenţa ta îmi tremură sub pleoape,
iar în străfundul meu mă minunez
*
cum poate-atâta fericire-ncape
într-un destin în care-am să cutez
să-ți cânt mereu pe-ale iubirii clape.
Zbor spre înălțimi 