Am să vin, pădure ~ Maria Poiană ~
Peste lumea-ntreagă, stăpâneste luna.
De e zi sau noapte, mie mi-e totuna.
Tot la fel mi-e dorul, piatră grea de moară.
Că e dimineață, sau că este seară.
Că mi-a fost plecarea, flacără târzie
Nimeni, niciodată, poate n-o să știe
Cum mocneste-n pieptu-mi jar nestins de dor,
De căsuța noastră mică cu pridvor.
Tu, cireș din poartă… Tu, cais din vie,
Tot la fel vi-i dorul de copilărie?!
Tot la fel vă ningeți floarea prin grădină
Când îi puneți straie albe, de lumină?
Am să vin, pădure. Am să vin la vară,
Să ne spunem toate câte pot să doară.
Doar tu știi, pădure, să-mi asculți cuvântul
Frunzărind a jale, când ți-adie vântul.
Și-apoi, dup-aceea, mai pe înserat,
Frunzele-ți de aur, or să-mi fie pat.
Candele de stele, ne vor fi lumină
Pân’ s-o-ndura somnul, peste noi să vină.
Dar, până atuncea, parcă e un veac.
Dorului de tine, nu-i pot găsi leac.
De aceea geamul am să-l las deschis.
Te aștept, pădure, ca să-mi vii în vis.
m.a. 12. 02. 2021. Northampton
coordonator Flori Cristea
autor Maria Poiană
grup Zbor spre Înalțimi
Redactor, coordonator Florentina Savu
Redactor șef Camelia Boț
Zbor spre înălțimi 