POVESTE DE PRIMĂVARĂ
de Georgeta Giurea
De la fereastra mea, văd cerul de cerneală
Și fluturii luminii, roind a primăvară .
În valsul de tăcere, fiori de verde mut,
Se plimbă ca fantasme, prin stelele de lut.
Printre copacii falnici-potop de viorele
Și-n poala primăverii, stau gândurile mele.
Un vânticel sălbatic se simte primprejur
Și-nspre câmpii se scurg culori de abajur.
Atâta frumusețe se-așterne pe sub soare !
Prin munți râd coliere de păsări călătoare.
Se-mpiedică și dorul, în largile-i veșminte,
Când mângâie izvorul, ruine poleite.
Zăvoarele tăcerii s-au descuiat încet ,
Se minunează-n taină și pana de poet …
Peste poteci de aur, se-nalță punți de rouă
Și-n falduri de mătase, se naște-o lume nouă.
Drepturi de autor rezervate
Foto: internet
27 februarie 2021
România
Redactor, coordonator Florentina Savu
Redactor șef Camelia Boț
