Concurs, triolet, grup Zbor spre înălțimi

Am bucuria să vă anunț câștigătorii celei de a treisprezecea etape a concursuluI
,,TRIOLETUL UN SMARALD AL POEZIEI”.

Vă mulțumim tuturor pentru participare și pentru frumoasele mărgăritare cu care ne-ați încântat inimile.
Fiindcă numărul participanților a fost mare, trioletele deosebite, am alcătuit un clasament diferit de alte etape, am acordat si două mențiuni de merit.

Nu uitați, de azi începe o nouă etapă a concursului, deci o nouă ocazie de a căuta în adâncul sufletului dumneavoastră, noi mărgăritare, pe care să le oferiți cu drag cititorilor și eternității.

Topul premianților de azi este:

1) Visare
~Violeta Andrei Stoicescu ~

Visam să fiu o frunză-n vânt,
Plutind uşor spre nicăieri.
Dar ploaia aripa mi-a frânt…
Visam să fiu o frunză-n vânt,
Să zbor spre zare cu avânt
Prin nesfãrşite primăveri.
Visam să fiu o frunză-n vânt,
Plutind uşor spre nicăieri.

Plânge iarna
~Cristina Ghindar Greuruș~

Plânge iarna în tăcere
Şi o doare şi-i e frică,
Îşi dorește-o mângâiere,
Plânge iarna în tăcere,
Îndurare parc-ar cere,
Duce multe deşi-i mică.
Plânge iarna în tăcere
Şi o doare şi-i e frică.

2) Tresărire
~Iuliana Cozma ~

Zboară gândul meu departe
Și mă duce într-un vis
Noaptea stelele-și împarte
Zboară gândul meu departe!
Gândul de vis mă desparte
Plec spre marele abis,
Zboară gândul meu departe
Și mă duce într-un vis!

Izvoraș cu apă rece
~Felicia Percec~

Izvoraș cu apă rece,
A mea sete mi-o alină
Când pe lângă tine-oi trece.
Izvoraș cu apă rece,
A ta apă să nu sece,
Mă vindecă la inimă.
Izvoraș cu apă rece,
A mea sete mi-o alină.

3) Incerc să scriu
~ Dalia Alina Moldovan ~

Incerc să scriu, dar, nu mai pot,
Cuvintele s-au terminat…
Pâna aici mi-a fost… socot,
Incerc să scriu, dar, nu mai pot.
Mă întreb… să pun punct la tot?
Prin versuri eu m-am vindecat!
Incerc să scriu, dar, nu mai pot,
Cuvintele s-au terminat…

Chemare
~Monica David ~

Sună limpede chemarea
În îmbrățișări de șoapte
Când alergi să-ntâmpini zarea
Sună limpede chemarea.
Se-nfiripă iar cărarea
Stelelor ce cad în noapte,
Sună limpede chemarea
În îmbrățișări de șoapte.

Vă aduc în atenția voastră, trioletele scrise de dl. Anatol Covalli, nu pentru a vă deruta, ci pentru a vă face să înțelegeți că poezia nu e doar regulă, este si inovatie, joacă. Desigur că e nevoie de a păstra prozodia intactă, melodicitatea nu trebuie să fie destinată, dar, fiecare după cum îi izvorăște versul, trebuie să pună pe hârtie trăirea, viziunea apărută în momentul scrierii…

TRIOLETE
*
De Anatol Covalli
*
Tristeţea e în noi
*
Tristeţea e în noi ca niciodată,
arzându-ne-n mistuitoru-i foc
viaţa stupidă şi sacrificată.
*
Tristeţea e în noi ca niciodată
fiindcă speranţa stă îngenuncheată
de când răbdăm umili bătăi de joc.
*
Tristeţea e în noi ca niciodată,

căci stăm striviţi sub munţi de nenoroc.

Am obosit
*
Am obosit de-atâta suferinţă.
Umblăm năuci prin tristele ei ploi
mâhniţi că n-avem nicio biruinţă.
*
Am obosit de-atâta suferinţă
ce a ajuns de-o vreme-obişnuinţă
şi vine peste noi ca un puhoi.
*
Am obosit de-atâta suferinţă,
care nicicând n-a fost mai multă-n noi.


Stăpânii râd
*

Stăpânii râd de noi şi nu le pasă,
îşi fac palate, huzuresc din plin
şi-al remuşcarii zbucium nu-i apasă.
*
Stăpânii râd de noi şi nu le pasă,
duc fără grijă viaţa lor luxoasă,
ştiind că somnul ţării e deplin.
*
Stăpânii râd de noi şi nu le pasă,
că-n jurul lor e numai plâns şi chin.
De ce răbdaţi?

De ce răbdaţi ale puterii toane?
Vă place-atât de mult să suferiţi?
Ei sunt câţiva , noi suntem milioane.

De ce răbdaţi ale puterii toane?
Spune Marie, spune tu Ioane,
oare nu vreţi să fiţi şi fericiţi?

De ce răbdaţi ale puterii toane
şi-n resemnare zi de zi dormiţi¬?

Unde-i mândria?

Unde-i mândria noastră strămoşească?
Parcă-am orbit de tot de când dormim
şi nimeni nu mai vrea să se trezească.

Unde-i mândria noastră strămoşească
ce îi făcea pe răi să se-ngrozească
la gândul c-am putea să izbucnim ?!

Unde-i mândria noastră strămoşească?
Doarme ca noi şi somnu-i unanim.

Din zi în zi

Din zi în zi durerea e mai multă
şi viaţa ne dă doar tristeţi în dar
în timp ce-ai noştri-asupritori exultă.

Din zi în zi durerea e mai multă,
răbdăm umili şi laşi orice insultă
şi resemnaţi bem fluvii de amar.

Din zi în zi durerea e mai multă
dar nu-ndrăznim să ne-ncruntăm măcar.

Redactor șef, coordonator Camelia Boț

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

<span>%d</span> blogeri au apreciat: