Constantin Nicolae Gavrilescu

E mărțișor!

Sunt ultimile zile, și adio!
Ici-colo, neaua se topește.
De undeva, la radio,
un cântec vesel înflorește.

Zâmbește soarele-n ferestre,
căldura țurțurii-i dezgheață,
rămâne iarna fără zestre
când strălucește–n dimineață.

E mărțișor! Vin babe multe
și ghiocelul a-nflorit,
zăpadă este sus la munte
în zilele ce s-au mărit.

E început de primăvară.
Pe jgheaburi curge apa iernii,
se-agită totul pe afară
când răsăriți sunt ghioceii.

Încep să-apară călătorii
plecați din toamnă peste mări,
se-ntorc și berzele, cocorii,
acasă, de prin depărtări.

E primăvara ce-i grăbește
să reînceapă ciclul sfânt,
al dragostei ce izvodește
și redă viața pe Pământ.
Constantin Nicolae Gavrilescu

Memento mori

Sar scântei răvăşitoare,
aprinzând mintea uimită
privind viaţa de sub Soare,
a Lumii cea umilită.

Sunt sclipiri ce explorează
pătrunzând durerea seacă,
neuroni-n cap valsează
în ritm şchiop, după o placă.

După şocul suferit
sufletul în chin se zbate,
tinzând către infinit
unde nu există moarte.

Însă-n noaptea-ntunecată,
brusc, năluca-mi se disipă,
Universul îl încarcă
întregindu-l într-o clipă.

Sar scântei răvăşitoare,
explodează în eter,
nu-s ca razele de Soare
strălucind pe eşicher.
Constantin Nicolae Gavrilescu

Redactor șef Camelia Boț

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat: