LA GEAMUL CU RÂNDUNELE
Norii plini de rândunele străbătură drumul lung,
Printre ploi și vremuri rele care penele le smulg.
Poartă haine de mătase negre de cărbune stins,
Papioane roșii toarse și cămăși pe care-a nins.
Văd pe cer cum se întoarce norul viu de rândunele,
Primăvara iute-și coace, raze dulci prin rămurele.
Până seara construiră cuib din paie și noroi,
Iar din pene pregătiră paturi pentru puii goi.
La geamul cu rândunele, iasă puii din găoace,
Iar o mână dintre stele, vine ca să îi îmbrace!
Înc-o primăvară zboară, cine le-o mai număra,
Și la geam a câta oară vine rânduneaua mea?
Maria Defrancz
06 03 2021
Redactor șef Camelia Boț
Zbor spre înălțimi 