Prieteni de soi
Un motan și un cățel…
Tomiță și Azorel,
Toată ziua prin ogradă..
Ei se joacă fără sfadă.
Sunt prieteni de micuți..
Împreună au fost crescuți,
Nu se ceartă niciodată..
Prietenie adevărată.
Un os sau un colț de pâine..
Pun deoparte pentru mâine,
Că poate stăpânul doarme..
Și ei vor muri de foame.
Nu e câine fioros..
Dar este primejdios,
Numai cu un mic latrat..
Te sperie imediat.
Motanul mai arțăgos..
Si cu chipul ce-l pufos,
Îl trage rău de botic…
Pe cățelul cel mai mic.
Cu un mieunat îi spune..
Haide să te joci cu mine,
Iar cățelul liniștit…
Lasă-mă am de păzit.
Stăpânii nu sunt acasă..
Vin când e ora de masă,
Nu am chef de joacă acum…
Se aude ceva în drum.
Poate că vin la furat..
Ham, ham și i-am alungat,
Și o să primim răsplată…
Carne căte o bucată.
Nu e nimeni, nu vezi bine..
E umbra noastră bătrâne,
Ne speriem de nimic..
Hai să ne jucăm un pic.
Gata s-a făcut târziu…
Să mă joc, chiar nu mai știu,
Vino în coteț la mine..
Că este călduț și bine.
AUTOR Mihai Mihaita
Redactor șef Camelia Boț
Zbor spre înălțimi 