Lume de vis…
Visele-s făcute să ne-alinte
Dacă de-ntuneric ne e teamă,
Sufletul ajunge-n loc de minte,
Când de minte nu mai ținem seamă.
Ele încropesc realitatea,
Din dorință și închipuire,
Dăruind, adesea, libertatea
De a savura orice trăire.
Și-ale zilei gânduri, adunate,
Le transformă noaptea-n simfonie,
Vorbele devin suave șoapte
Și-apoi se preschimbă-n poezie.
Ne găsim în lumea de fantasme,
Până când, în zori de dimineață,
Ne trezim, fiind eroi de basme,
Cu un zâmbet așezat pe față.
Când de minte nu mai ținem seamă
Sufletul ajunge-n loc de minte.
Dacă de-ntuneric ne e teamă,
Visele-s făcute să ne-alinte.
Redactor șef Camelia Boț
Zbor spre înălțimi 