Premiul special: Inimă pustie
de Violeta Andrei Stoicescu
Mi-am împletit din GÂNDURI azi, cu nostalgie,
CĂRĂRI de dor spre anii de demult.
În INIMĂ se zbate-o clipă prea PUSTIE,
Cu tresăriri de ŞOAPTE şi tumult…
Mă-ntorc încet, tăcut, pe drumul de-altădată,
În prag pe mama nu o mai ZĂRESC,
Tărâmul cald, de vis, ce m-aştepta odată,
În amintire-acum îl retrăiesc…
Mi-e dor de satul vechi, cu coame verzi, abrupte,
Cu FETE ce-ntâlneam în asfințit…
Sunt vise dulci, ce dintr-un BASM parc-au fost RUPTE
Şi risipite-n clipa ce-a pierit…
O, cât de mult aş vrea în pragul casei, mamă,
Să mă PRIVEŞTI cu ochii tăi senini,
S-aud din nou cum glasul tău în zori mă cheamă,
Cu mângâieri durerea să-mi alini…
E-aşa de tristă lumea asta fără tine,
Te port mereu în suflet c-un fior…
Să-ți spun cât te iubesc, cuvinte-s prea puține,
Mi-e dor de tine azi, mi-e-aşa de dor…
Redactor, coordonator Relu Popescu
Redactor șef Camelia Boț
Zbor spre înălțimi 