Burnea Ștefania

FIRUL
de Ștefania Burnea

Chiar când mâna mi-e-mpotrivă betegită-n anotimpuri
și pe-alocuri sunt fuioare printre lacrimi trist prelinse,
mă-ncumet să trag de firul lăsat liber prin nisipuri
și să torc să se ivească muguri noi în vremuri ninse.

De miroase-a dor în aer peste iarba mai brumată,
de mă las voit purtată-n valul frunzelor uscate,
de mă pierd pe povârnișuri pe-o cărare dărâmată,
mă gândesc c-acesta-i birul și-mi chem visele trucate.

Și, când mâna scurmă-n ghemul deșirat iar înapoi,
mă prind de cadența vremii ce-mi zorește-n cale firul,
nu mă sperie nici noaptea printre arome de trifoi,
trag de el să spintec valuri unde s-a ivit porfirul.

Îl așez pe caii vremii el să poată să se miște,
gust aroma primăverii, clipa să treacă ușor,
când mă-ntreb cât i-e de teamă mersul toamna să-i confiște,
prin prezentul clipei date firul trece gânditor…

ȘT.B.-14.03.2021

Redactor șef Camelia Boț

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

<span>%d</span> blogeri au apreciat: