Poate nu e târziu… ~Iancu Cătălin ~
Am învățat să nu mai cred în vise,
Realitatea doare, uneori,
Am tot bătut la uși mereu închise,
Iluziile au pierit în zori.
Sunt iernile mai lungi și tot mai dese,
Zăpezile au devenit eterne,
O neagră pânză peste cer se țese,
Tăcerea peste suflet se așterne.
Îmi plânge luna pe un colț de nor,
Au înghețat și valurile mării,
Aripile mi-au fost tăiate-n zbor,
M-am afundat în mlaștina uitării.
Acum nici frunza nu mai este verde,
S-a risipit culoarea din petale,
Privirea ta n-o să mă mai dezmierde
Și n-ai să-mi mai apari, zâmbind, în cale.
S-au despărțit cărările devreme,
Ne-am rătăcit pe albele câmpii,
Las glasul inimii să mi te cheme,
Poate nu e târziu și ai să vii..
Autor: Cătălin Iancu Coordonator: Mirela Soimaru Grup: Zbor spre înălțimi 22.03. 2021
Redactor, coordonator Florentina Savu
Redactor șef Camelia Boț
