SEMNE ~Mărioara Nedea ~
Mi-au rămas puține semne pe tavan și-n decolteu,
Dintr-o ultimă secundă de delir ambulatoriu.
Ceștile de ceai rujate, s-au golit instantaneu,
Peste smoala ce înghite suflete în purgatoriu.
Ochiul mare de Ciclop al oceanului imens,
Îmi străpunge ca o spadă, intima ascunzătoare
De sub plapuma albastră descusută fără sens,
De o unghie crescută într-un semn de întrebare.
Nu există certitudini, nici speranțe că mai ești
Unic exponat în viață, fluierând printre morminte.
Ești un sol al agoniei și-al tristeților firești,
Și mă dori când rupi din mine carnea, cu un singur dinte.
Mă retrag ca o epavă de pe pleoape somnoroase
Ale mării ce-și ucide pruncii botezați de ploi.
Și-mi adun într-o ecluză toate oasele rămase,
Să mai construiesc o arcă sau o gară pentru doi.
Redactor, coordonator Florentina Savu
Redactor șef Camelia Boț
Zbor spre înălțimi 