
Sub cupole de granit ~Daniela Konovală ~
Îmi cos aripa cu lună și-un surâs de primăvară,
Viața merge înainte chiar de-i uneori amară,
Rostul lui pelinul are, știe multe-a vindeca,
Chiar și-un suflet de lumină rătăcit din calea sa!
Broderii în vise albe și inele de argint,
Jurăminte adunate sub cupole de granit,
Fracții fără împărțire, cuburi fără de pătrat,
Vorbe goale sclipitoare peste sufletul cutat.
Tu acolo, cu tichia unui mire creponat,
Spectatori fără vedere te aclamă delirant,
Stai pe scena ta lugubră și dansezi frumos în cerc…
Eu străină, tu paiață cu succes intermitent.
Azi pictezi autografe pe un șevalet de rouă,
Eu îmi cos în fir de lună aripa ce-ai rupt în două,
Mi te port timbrat în suflet peste rana de demult
Și te iert, iertând și toamna unde pașii ți-ai pierdut.
Daniela Konovală
Redactor, coordonator Florentina Savu
Redactor șef Camelia Boț

