Maria Defrancz

PRIN IERBURI FOȘNITOARE

Pe albul lumii înflorite căzu amurgul ostenit,
Treceau albinele grăbite prin plaiul cel cu rai stropit.

O păpădie ca un dar, din boale ce te lecuiește,
Zbură cu leacul ei amar, de-amară nimeni n-o dorește.

Din verdele de sub tufiș, ieșiră pui aproape goi,
Sau strâns la talpa de măcriș sub raza lunii din zăvoi.

Stătea la margine de drum salcâmul cel primăvăratic,
Miresme scutură din ram, simțind un suflet singuratic…

Se-aud prin ierburi foșnitoare năluci din lumile divine,
Încet pășeau a cercetare, iar eu pășesc atunci spre tine!

Maria Defrancz
06 04 2021

Drepturi rezervate de autor

Redactor șef Camelia Boț

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat: