Concurs, povesti pentru copii

PISICUȚELE BÂRFICI
(Andreea Pîrlea)

Nina era o fetiță asemeni unui răsărit: luminoasă, frumoasă și veselă. Într-o zi însă, se întoarse tristă acasă. Își târâia ghiozdanul, ținându-și strâns în brațe păpușa pufoasă.

-Mama, e rău să fii gras?
-Desigur că nu, iubito! Important e să fim sănătoși. Numărul kilogramelor e relativ. Ține de vârstă, de gen, de înălțime, de sănătate… Dar ce te face să pui o asemenea întrebare?

  • Am plâns azi la școală. Două colege m-au asemănat cu o balenă albastră, cel mai mare animal din toate timpurile.
  • Îmi pare rău să aud asta și mă înfurie asemenea vorbe. Nu ești grasă. Ai o greutate normală. Ești o fată foarte frumoasă, cu un suflet minunat. Nu ar trebui să pui la inimă asemenea vorbe. Fetele acelea nu au gândit înainte de a vorbi, iar aceste afirmații nu le onorează. Mereu trebuie să fim atenți la efectele vorbelor noastre.
  • Știu, m-au prins într-un moment sensibil. Cu iubire și respect față de noi înșine și față de ceea ce ne înconjoară nu vom fi afectați de vorbele lipsite de suflet ale celor din jur. Așa mi-a spus și mătușa.
  • Are dreptate. Ce ți-a mai zis mătușa?
  • A mai zis că nu trebuie să îmi bat capul cu asemenea oameni. Aceste afirmații nu arată decât faptul că ele au o problemă cu propria percepție despre corpul lor, că sunt frustrate și ignorante.
  • Mă bucur că ai discutat cu ea în drum spre casă. E o fire mai directă. Când eram mică, eu aveam, cel puțin așa mi se părea, câteva kilograme în plus. Bunica m-a auzit odată menționând asta și s-a întristat. Mi-a zis să nu le mai dau atenție celor care nu merită, pentru că bârfitoarele nu au în viața lor nimic suficient de bun care să le preocupe, sau, pur și simplu, nu sunt capabile să observe ceea ce contează. Îmi amintesc și acum de o carte veche, care avea coperțile îmbătrânite, legate cu sfoară, din care mi-a citit bunica. Am copiat povestea, atât de mult mi-a plăcut. Uite-o aici, în ,,Dosarul comorilor”!
  • Mami, mi-o citești, te rog!?
  • Imediat ce aduc ceaiul. Povestea începe așa:

,,Viața este ca un bumerang. Îți dă înapoi tot ce ai aruncat în ea.”

Două pisicuțe tigrate, cocoțate pe un gard din nuiele șubrede, răsfoiau de zor o revistă ,,de cultură”, considerând că horoscopul săptămânal e un mare dar. În plus, pisicile ,,emancipate” știau de trenduri și culori asortate, știau de ce se întamplă-n lume: cât au costat ale curcii costume și de unde se iau cei mai ,,faini” papuci din piele de struț, ori cât e abonamentul la ascultat manele (pe posturi, desigur, ,,culturale”, unde bârfele se poartă ca pe sandale, călcând valorile în picioare).

Pisicuțele aveau un singur hobby. (Nu vă gândiți la croșetat ori la pictat!) Ele iubeau ,,turnătoria”, dar nu turnau asfalt ori utilaje grele, ele turnau minciuni ori alte vorbe rele, iar bârfa era cireașa de pe tort, mai ales când o priveau dintr-al invidiei cort.
În timp ce la ,,radio-șanț” frecvența căutau, iată că un motan tânăr și maiestuos, se îndreapta, cântând, spre al mamei coș, sperând că își va găsi culcuș (ca să dormă nițeluș). Însă se împiedică în minunat și se trezi în cearșafuri agățat.
Pisicile, de pățanie alimentate, râdeau pe înfundate și spuseră despre motan că se crede un gâscan, vreme lungă de un an.
Pe cocoș l-au amendat că-i afon la maraton, când cu luna el se ceartă ca să urce sus pe roată, căci i-au dăruit un ceas de la bătrânii ce-au rămas.
Și pe gâscă, și pe rață le îmbrăcau cu dulceață (logic, când erau de față), însă minciuni gogonate se așezau trenă în spate…
În fine, ați prins voi ideea despre mâțele Bârfici.

Într-o zi, la răsărit, pisicuțele dungate căutau printre tratate ceva despre măiestrie și excesul de hârtie ce stătea prin biblioteci, așteptând cărți să citești.

  • Cărțile sunt pentru cei proști. Noi oricum le știm pe toate. Uită-te la șoricei! De când ronțăie dicționare, enciclopedii și-alte asemena prostii nu mai stau la prins, măi frate, și ne vorbesc despre dreptate!
    Auzindu-le trăncăneala, un dulău bătrân și sur le lătră cu severitate:
  • Măi, surorilor dungate, ați văzut că-n viața curții voi nimic nu însemnați decât pură răutate ce prin bârfe și gâlceavă printre noi o-mprăștiați? Mi-e milă, v-o spun drept, sunteți singure o știu, însă nu aveți dreptate să fiți tot voi înfuriate!
  • Noi de ce-am fi supărate? Zi-ne direct, Hămailă, frate!
  • Fiindcă acolo, în pridvor, v-a reclamat un rozător. A scris despre voi și-o carte, ,,Bârfitoarele dungate”. Toți o cumpără să știți și nu puteți să vă mândriți… Eu propun s-o lecturați și din ea învățăminte să luați.
  • Vai, ce cruntă nedreptate ni se face Mofturici! Hai să-l dăm în judecată pentru bârfe și minciuni!
  • Da, Pufici! Nu e corect ca să râdă toți de noi, chiar și Motănici-Pisoi!
    -Dar voi cât ați mers la școală? Știți măcar să citiți ca apărarea s-o pregătiți?
  • Nu ne jigni, Hămăilă! Patru clase-am terminat, cu diplomă la ,,Copiat”.
  • Da… Se-nțelege… Dar ce știți despre cultură, mate și literatură, despre empatie pură ori despre un sincer ajutor, al lumii iubitor motor?

Pisicuțele Bârfici au ținut capul plecat (tare s-au mai rușinat) și-au văzut c-avea dreptate; Hămailă le știa pe toate.
Și-au plecat la învățat, apoi pe Rozător, (Marele Prozator), l-au îmbrătișat și nu l-au mai mâncat.

  • Mami, ce poveste frumoasă! Dar pisicile mănâncă rozătoare! De ce nu l-au înfulecat?
  • Nina, au avut demnitate, iubire și-au învățat despre dreptate. Ele primiseră ceea ce au oferit.
  • N-au mai fost campioane la bârfit?
  • Sper că nu. Această poveste e despre bârfitoare. Te va ajuta să îți înțelegi colegele și nu vei mai pune la suflet ceea ce spun despre tine. De fapt, vorbesc despre ele. Complexele lor se răsfrâng asupra celorlalți. Nu ai tu nici o problemă.

Nina înțelesese ce îi spuse mama și hotărî să nu mai sufere pentru lucruri imaginare. Până la urmă, contează ceea ce credem noi despre noi, e important să ne ascultăm sufletul și să ne purtăm cu oamenii care ne înconjoară nu cum merită ei, ci așa cum merită sufletul nostru.

Redactor, coordonator Mihaela Avram

Redactor șef Camelia Boț

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat: