Înger tăcut
Un înger apăru în taină
In lumea mea de fantezie,
M-am furișat smulgandu-i pană
Să prind a scrie poezie,
Dar unde s-a pierdut cerneala?
E călimara pușcă-goală..
Privind spre bolta înstelată
Pașii-mi îndrept sfios afară,
Din noaptea cea întunecată
Culoare am împrumutat
Făcându-i lunii legământul
Că o să scriu făr de păcat
Cum poate crede luna-plină
Că patima nu m-o pătrunde,
In lumea fără de suspine.
Ispita pe la colțuri râde…
Dar am scăpat din mână pana…
Și ce-o să fac acum cu scrisul
Că-n călimară și cerneală
Îmi stă ascuns tot paradisul?
Îngerul ușor se-apleacă
Să-mi dăruiască un condei
Lăsat pe masa întunecată,
Pe-o coală împăturată-n trei
Dar ce se întâmplă? Desenează
Și-ntr-un clipit schițează chipul,
Fermecător,cu har jonglează
Precum mareea cu nisipul…
Buzele-mi îi erau tandemul,
Sfioase,roze,dantelate…
Iar de emoții, eu, poemul
L-am scris abia pe jumătate.
Privesc spre el și încep să tremur
Iar glasul meu grăiește mut:
Oare din care galaxie
Venit-ai tu, înger tăcut?…
Dă-mi timp furat din alte sfere
Rupt chiar de la începuturi
Ca viața să o pot pricepe
Cu înțelepciunea unor mituri
Și dăruie-mi cenușa vie
Să scriu pergam pe vechiul scrin,
Apoi, când gata o fi poemul
Eu la picioare ți-l închin.
Din pulberea a mii de stele
Născutu-sa privirea-ți dulce
Și prin neantul nemuririi
Aripa ta prin vis mă duce.
Nostalgică, puțin confuză
Ochii-mi trezesc ușor la viață,
Privind,cu greu mi-am dat seama
Că s-a făcut de dimineață.
Trecută-i noaptea închipuirii
Lăsând în suflet trist și rece,
Așa e in lumea fericirii :
Ce e frumos,ca visul trece…
Doina Șerban
Drepturi de autor rezervate
Foto sursă internet
6 aprilie 2021
Redactor șef Camelia Boț
Zbor spre înălțimi 