Album de vorba cu mine…
Autoportret…
Uneori, mi-s geruri pe vise…
Uneori, îmi fulgeră-n ceruri promise…
Uneori, nici eu nu mai știu
Să despart eresul, de adevarul viu…
Îmi scutur de rouă privirea,
Arunc în abisuri, dezamagirea,
Și las tăcerii repaos un veac
Să-mi toarne pe rană un leac…
Nu sunt mai mult decât o simplă fata…
Incerc să-mi fac cărări prin viată,
Din gânduri ce se zbat în tâmple
Și versul care sufletul îmi umple…
Mi-e dragă puritatea….
Nu sufăr nedreptatea….
Aspir la neînteles,
Croind alt univers!
Am rătăcit o vreme
Prin ceruri gri, pustii…
Las visele să-mi cheme
Doar adevăruri vii…
Nici nu sunt, complicata…
Nici nu-mi doresc prea mult..
O lume minunată…
Fără eres și crud….
Mă dor ascunse gânduri
Mă dor umbre tăcute
Ce își hranesc orgolii
Călcând pe întrecute
Ca intr-un joc bezmetic
De suflete ucise
De-un vânt turbat, eretic
Ce urcă strivind vise…
Și-atunci, îmi strig tacerea,
Îmi iau cu mine gândul,
Și spăl cu lacrimi fierea
Ce mi-a închis cuvântul….
Las umbrei doar răgazul
Să-și curete ursirea…
Și-mi iau doar bun ramasul
De toată urgisirea…
Nălucii strecurate în visele-mi curate,
Îi las cenușa iluziei deșarte
Din visu-i ce împarte
Promitătoare ceată, ce va dispare – n noapte!
Autor, Nela Boca…5.04.2020…
Redactor șef Camelia Boț
Zbor spre înălțimi 