SINDROM RECIDIVAT ~Mărioara Nedea ~
N-o să urlu de plăcere ca un lup în plin dezmăț.
Îmi scot spinii îndoielii din retine și trufie.
Primăvara se vestește cu zăpadă și îngheț.
Parcă nu-i destulă iarnă peste-a noastră tragedie.
Dacă porți vreo teamă-n sânge, dă-mi-o mie, să ți-o sorb.
Și te fac imun la soartă și la ploile acide.
Dar să vii fără de oase, ca să pot să te absorb
In adâncul meu de ape, cu țestoasele gravide.
Trupul tău e ca și-al meu, nu există diferențe.
Plămădiți suntem, se pare, din același aluat.
Dumnezeu coboară noaptea și-i prezent printre absențe.
Doar iubirea pentru tine e-un sindrom recidivat.
Te respir dintre epave și te simt ca pe-un blestem
Ce-mi apasă conștiința vindecată de sofiști.
Universul nu mă știe și n-aude când îți gem
Sub povara poeziei pentru care tu exiști.
Am ascuns în mine timpul, îl las liber doar iubind.
Vreau s-așez eternitatea pe un tron vacant, de rege.
Dac -o fi să vii vreodată, nu vreau să mă vezi murind.
Chiar dacă și moartea este pentru toți, un fel de lege
Redactor, coordonator Relu Popescu
Redactor șef Camelia Boț
Zbor spre înălțimi 