Concurs, poezia săptămânii 25 Aprilie

DE CE PLÂNG NORII?
      ~Vio Sterian ~

În pânze de păianjeni bucăți de amintiri
Își devorează clipa strângând în colb uitarea,
Și-atârnă-n plete viața, arginți fără sclipiri,
Tot netezind apusuri nechează-n nori plecarea.

Cărările dospite de vremurile reci
S-au strâns în colțul lumii topindu-se de brumă,
Mi te transformi în piatră, popas între poteci
Iubita mea, să nu-ți mai dau nicicând de urmă.

Cosește firul ierbii, de pe coline, toamna
Și-mi ară brazde-adânci de dor în partea stângă,
Mă strigă prin odaie tăcerile de-a valma
De ce, iubito, știu tristețile să plângă?

Și-a strâns singurătatea, armata ei, de luptă
Te vrea un armistițiu în colțuri de năframă,
Te-ai dus spre orizonturi în zbor cu-aripa ruptă,
Iubita mea, te pierd în cerul de aramă.
 
În palmă, ridul vremii te-adună foc de dor,
Prin mucul de țigară se-năbușă iar zorii
Și-n gheața din pahare prin whisky stele mor,
Tu știi cumva, iubito, de ce plâng noaptea norii?

Redactor, coordonator Florentina Savu

Redactor șef Camelia Boț

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat: