UN SINGUR DOR ~Daniel-Petrișor Dumitru~
Mi-e dor de dorul meu de poezie
Și de-un sărut sub teiul înflorit.
De trupul tău suav mi-e dor, Femeie,
Mi-e dor să fiu din nou îndrăgostit!
Mi-e dor de dorul meu de veșnicie,
Să fiu considerat un păcătos.
Fără Credință lumea e pustie,
Tot mai puțini se-nchină lui Hristos.
Mi-e dor de dorul dorului de mine
Și de iubirea pură îmi e dor.
Înnobilat de lacrimi și suspine,
Să zbor lângă un spirit călător.
Iar când voi fi – din aste doruri toate –
Un singur Dor, fără a fi numit;
Mă voi retrage în singurătate,
Liber mă voi renaște-ntr-un alt mit!
Redactor, coordonator Florentina Savu
Redactor șef Camelia Boț
Zbor spre înălțimi 