Florile de liliac ~Felicia Percec ~
Soarele îmi scaldă fața și mi-o umple de culoare,
Sorbind din parfumul dulce de liliac, dat în floare.
Ploi de lacrimi, mov și albe, le destramă mândrul strai,
Așternând pat de petale peste-al meu chip, fără grai.
În mireasma florilor mă învălui, nemișcată,
Stau să-mi picure pe frunte mirul lor, ca altădată,
O vioară-ncet, se frânge sub arcușul tras pe strune,
Din copac, privighetoarea, c-un tril, mă binedispune.
Visele-mi zboară departe, prinse-n puf de păpădie,
Se vor împlini vreodată? Asta nimeni n-o să știe!
Liliacul îmi zâmbește, știe de a mea durere,
Peste mine își revarsă stropii plini de mângâiere.
De atâta frumusețe, sufletu-mi rănit tresare,
Se desprinde din trecut și se-ndreaptă către soare.
Florile de liliac de putere m-au umplut,
Las amarul să se-nece și o iau de la-nceput!
Felicia Percec
5 Mai 2021
Drepturi de autor rezervate
Redactor, coordonator Florentina Savu
Redactor șef Camelia Boț
Zbor spre înălțimi 