HORA SATULUI
Dorului îi e de ducă
unde fetele se-adună
îmbrăcate ca să placă,
să stârnească iar furtună
între fii satului
ce la horă sunt veniti,
ca din ritmul jocului
să înțeleagă de-s iubiti.
S-a pornit dispută mare.
Cine oare e alesul,
cine-i bun de-nsurătoare
pân’ se termină culesul
viilor coapte în soare?
Şi la fete e pricină
când stârnit le este dorul,
cine oare poartă vină
când în horă-ți ții iubitul?
Numai toamna e de vină
că-ntr-un an vine odată,
strânşi în horă mână-n mână
un băiat şi cu o fată,
şi-au spus taina de iubire
şi îmbujoraţi la faţă,
şi-au jurat nedespărţire
cu pecete-n viața toată.
Constantin Nicolae Gavrilescu
Redactor șef Camelia Boț
Zbor spre înălțimi 