Premiul special, 4Mai

Pe drumul vieții
de Mihaela Moisescu

Era atâta soare și vântul amuțise,
Mergeam pe o cărare și mă simțeam în vise.
Din ochii dimineții mai picura mirare
Și din pocalul vieții sorbeam clipe bizare.

Mă rătăceam prin lume crezând în ochii ei
Și poposeam anume unde se nasc idei,
Aveam nemărginirea în fața mea, un vid
Și căutam iubirea cu dorul meu avid!

Ii ascultasem glasul, tipar amăgitor,
Încetinisem pasul, pășind încetișor
Prin crângul de cuvinte, tot rasfățând trăire
Și îndrăznind cuminte să sper la nemurire!

Era doar vis în treacăt, cortina ce cădea,
Închisă cu un lacăt visam iubirea mea,
Dar risipisem clipe crezând în nori bezmetici,
Fumând ore în pipe, iubind zorii patetici!

Ce dimineață dulce bătea la geamul meu,
Am sărutat o cruce cum o făceam mereu
Și am ieșit din gânduri ducând în ochi un mâine
Lăsând în urmă drumuri, găsindu-mă pe mine!

Gustam din primăvară, gustam din verde crud
Și pentru prima oară simțeam un dor zălud,
Mă bucuram de-un azi pictând pe buze zâmbet
Și îmi era necaz că nu-ți eram în suflet!

Redactor, coordonator Relu Popescu

Redactor șef Camelia Boț

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat: