DOAMNE, NICIODATĂ EU… ~Flori Cristea~
Ninge peste Ghetsimani floare albă de măslin,
Iuda-și mângâie arginții, pipăindu-și sacul plin.
Pentru un câștig vremelnic a dat Iuda veșnicia,
Treizeci de arginți, o, Doamne, doar atât îi fu simbria!
ADEVĂRUL a știut că din toți unu-l va vinde,
Ca pe hoț, ca pe tâlhar, chiar tâlharii îl vor prinde.
El, ce toate le-a creat, chiar și lemnul ăstei cruce,
Sub o ploaie de batjocuri, crucea-n spate și-o va duce.
Biciuit și-nsângerat, o icoană a durerii,
El, ce-a binecuvântat, a primit amarul fierii.
El, ce-a fost însăși Iubirea și Iubire va rămâne,
De iertare s-a rugat pentru mâinile păgâne.
…Și a fost joia trădării! Mă-ntreb, Doamne, câte joi,
Purtătoare de trădare, vor mai trece peste noi?
Totdeauna Adevărul c-un sărut va fi vândut?
Câți urmași mai are Iuda? Doar arginții ei au vrut?
Ori de câte ori trăda-vei Adevărul c-un sărut,
Te întreb, Iudo, pe care cel mai tare l-a durut?
Când pe Dealul Căpățânii Universu-ntreg se strânse,
Sarutarea ta a fost primul cui ce se înfipse!
14.01.2017
Redactor, coordonator Relu Popescu
Redactor șef Camelia Boț
Zbor spre înălțimi 