Iuliana Cozma

Îngenunchez seninului

Atâtea tresăriri, ce în mister
Au pus în calea sorții așteptarea
Neîntrecută-n valuri ca și marea
Și doar seninul mă privea din cer!

Mă închinam naturii să te-aducă,
Din alte constelații să apari
În ceasul zilelor atât de mari,
Furtuna liniștii în vise să mă ducă!

În visele ce îmi pictau iubirea
Pe un altar de viață muritoare
Unde doar tu erai rază de soare
Și îmi puneai în palmă nemurirea!

Am lăcrimat la străluciri de stele
Când cerul s-a aprins în ochii mei
Cu lacrima ce au vărsat-o ochii tăi
Profundă, ca și gândurile mele!

Îngenunchez seninului din cer
Să nu răpească soarelui lumina
Căci umbra lui e încă-n rădăcina
Iubirii ce rămâne-n veci mister!

Înălțătoare patimi stau ascunse
Sub cerul dornic de a le cunoaște,
Căci numai din iubire se pot naște
Minuni din veacurile nepătrunse!

Când cerul va striga cu sunet viu
Eu de pe mare-ți voi întinde mâna
Ne vor fi martori soarele și luna,
În regăsirea cea de mai târziu!

Și-atunci vom ști că am fost îngeri,
Și doar pentru iubire n-am murit
Pentru că-n taină veșnic ne-am iubit,
Trecând de-atâtea ori peste înfrângeri!

Din altă lume parcă-am fi venit
Dar suntem vii în lumea muritoare,
Căci viața prin trăiri ne mai și doare,
Dar ce-am fi fost de nu am fi iubit?!

Îngenunchez minunilor prea sfinte
Cu lacrimi revărsate des în mare
Că îmi ești înger, când eu în visare
Te am lumina mea, printre cuvinte!

-Iuliana Cozma-

Redactor șef Camelia Boț

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat: