Eduard Bucium

Când…
Eduard B.

Când umerii mei duc pământul,
iar truda-i îndeamnă să-l zvârlă,
tu şterge-mi sudoarea, o gârlă
ce stă să-mi înece avântul…

Când spatele meu și-ncovoaie
spre plug grija zilei de mâine,
tu pune-mi alături de pâine,
în traistă, o rugă de ploaie…

Când sunt un copil şi mi-e teamă,
şi doruri mă-ncearcă, păgân,
ascunde-mă strâns, lângă sân,
o clipă să am iarăşi mamă…

Când nu am pe nimeni să-ntind
o mână, salvare să-mi fie,
fii tu ce durerea mi-o ştie
și mâna de care mă prind…

Când viaţa îmi fierbe, focoasă
prin vene, fii dor şi simţire!…
fii Evă, Veneră, iubire…
sălbatică, tandră, frumoasă…

Când toate acestea, deodat’
putea-vei să fii, slavă ţie
femeie, iubită, soţie,
căci poţi construi un bărbat !

3 ianuarie 2021

Redactor șef Camelia Boț

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat: